,,Marele război Emu” sau cum păsările au învins omul

 

Mai întâi o mică descriere a situației care a dus la Războiul Emu...

În urma Primului Război Mondial soldații australieni alături de un număr de veterani britanici au primit din partea guvernului pământuri în vestul Australiei, de obicei în zonele mărginașe, pentru a le cultiva și a-și întemeia cămine.

Odată cu debutul Marii Crize Economice din 1929 soldații deveniți fermieri au fost încurajați să își mărească producția de grâu în schimbul unor subvenții care au rămas doar în stadiul de promisiune. În ciuda recomandărilor și a subvențiilor promise, prețul grâului a continuat să scadă, iar până în octombrie 1932 lucrurile au devenit intense, fermierii trăind de la o zi la alta.

 

Apoi a venit invazia păsărilor emu...

20.000 de păsări Emu au descoperit regiunea plină cu apă, teren cultivat și, cel mai important, grâu. Păsările Emu au început un atac fulger, aveau o forță considerabilă, distrugeau și mâncau orice le ieșea în cale.

 

De la invazia  până la război nu a fost cale lungă…

Pe 2 noiembrie în urma plângerilor fermierilor, Ministerul Apărării a trimis un grup de soldați, conduși de generalul de artilerie Meredith și înarmați cu mitraliere Lewis  și 10000 de cartușe. Aceștia s-a întâlnit cu un grup format din 50 de emu, însă atacul a fost ineficient întrucât păsările s-au împrăștiat suferind câteva pierderi neînsemnate.

Două zile mai târziu generalul a pregătit o ambuscadă, în care ar fi trebuit să cadă în jur de 1000 de păsări inamice. Atacul în câmp deschis părea, cel puțin inițial, promițător, 12 dintre păsările non grate fiind doborâte. Ambuscada sa terminat brusc în momentul în care una dintre cele două mitraliere s-a blocat iar forțele inamice emu s-au disipat. Frustrat de nereușită, Meredith s-a mutat în sud, unde păsările păreau mai domoale, însă zadarnic.

Observatorii armatei au declarat ca ,, păsările păreau să adopte tactici de gherilă, iar fiecare grup părea să aibă propriul lider- o pasăre mare cu penajul negru, înaltă de 1,80 de metrii, care stătea de pază în timp ce camarazii ei își continuă activitatea de distrugere a recoltelor.

 

Finalul conflictului...

Până la data de 8 noiembrie, la 6 zile după începerea războiului, au fost trase 2,500 de cartușe de muniție, iar numărul păsărilor ucise este estimat la 200 din 20000.

Între 13 noiembrie și 10 decembrie, operațiunea a sacrificat mai puțin de 1.000 de păsări emu, iar Meredith a comparat păsările cu războinicii Zulu din Africa, menționând agilitatea acestora chiar și când sunt rănite.

Armata Australiană a declarat ca din fericire în urma ,,Marelui Război Emu” nu și-a pierdut viața niciun soldat, iar în jur de 1000 de inamici au pierit. Dar totuși Păsările Emu au fost cele care au învins, pierderile efective fiind de 10%, o cifră rușinoasă pentru oponenții lor.

Text: Ioana Teodora Miclosi

Grafică: Cristian Paunoiu