Monopoly. Un joc de milioane

 

Deși, în prezent, multă lume a ajuns să prefere jocurile video în schimbul vechilor jocuri de tablă, cu cartonașe, zaruri și pioni de diverse culori și forme, rar se întâmplă să găsești o persoană care să nu știe despre celebrul joc Monopoly, „Jocul rapid al tranzacțiilor imobiliare”. Cu ajutorul jobenului, a mustății sale albe și strălucitoare și a bastonului său, domnul Monopoly a atras oficial din 1935, milioane de oameni spre a încasa bani din chirii, case și hoteluri sau spre a-i pierde pe toți la taxe de lux sau uzine electrice.

Regulile jocului nu sunt atât de complicate precum par: fiecare jucător primește o anumită sumă de bani pe care o poate cheltui, după bunul plac, pe diverse proprietăți sau pe case și hoteluri. Dacă ajunge pe proprietatea altcuiva, este nevoit să plătească, iar dacă nu mai are banii necesari, dă faliment... și pierde. Ultimul care a rămas în joc câștigă.

Bătrânul mustăcios, mascota Monopoly-ului, pe care îl vedem pe cutie și pe tabla de joc este, de fapt, Rich Uncle Pennybag, un personaj despre care se bănuiește că ar fi inspirat, fie de la Albert Edward Richardson, primul om de afaceri al Fraților Parker (compania care va urma să scoată pe piață jocul Monopoly), fie de la bancherul J.P. Morgan.

Precursorul jocului Monopoly, „The Landlord’s Game”, a fost inventat deElizabeth Magie, o feministă și activistă născută în 1866. Ideea care a stat la baza inventării acestui joc este de fapt mult mai serioasă decât s-ar crede: scopul jocului era de a demonstra cât de utilă era perspectiva georgistă, o perspectivă economică elaborată de savantul Henry George în cartea sa: „Progress and Poverty” care spune că resursele obținute din dezvoltarea proprietăților trebuiau să fie un bun comun. Tânăra feministă, ce lucra pe vremea aceea ca stenografă, a fost convinsă că ideea ei de joc va avea succes, motiv pentru care a brevetat jocul în 1904. Planul ei a dat roade, iar jocul a ajuns să fie foarte cunoscut și apreciat. Acesta avea atunci însă, în mod surprinzător, două seturi de reguli: cea anti-monopolistă, conform căreia toată lumea era răsplătită atunci când se ajungea la o sumă mare de bani (care îi susținea perspectiva filozofică), sau cea monopolistă, la care scopul era să te îmbogățești cât mai repede și să îi distrugi pe adversarii tăi prin chirii exorbitant de scumpe. Deși Elizabeth nu a știut acest lucru la acea vreme, setul de reguli monopolist este cel care se aplică în prezent.

Cel care a profitat însă cel mai mult de pe urma acestui joc a fost un șomer din Philadelphia cu o dorință disperată de a-și întreține familia pe nume Charles Darrow, care a hotărât să-și creeze propria versiune a jocului. Îmbunătățind-o și schimbând numele din „Landlord’s Game” în „Monopoly”, acesta a reușit să devină milionar (în ciuda faptului că nu el a fost inventatorul jocului) cu ajutorul Fraților Parker, a companiei fondate în 1883 care mai târziu s-a transformat într-o diviziune a companiei celebre Hasbro. În ciuda dezaprobării sale și a conflictului între ea și companie pentru faptul că s-a simțit neîndreptățită, Elizabeth Magie a primit la acea vreme doar 500 de dolari pentru contribuția sa.

În prezent, Monopoly a ajuns să fie cunoscut la nivel mondial, să fie scos pe piață în mai multe variante (chiar și digitale), să fie jucat chiar și la turnee și să creeze o atmosferă plăcută în casele a milioane de familii, cu variante personalizate pentru orice regiune sau țară.

Text: Carmen 

Grafică: Eva Mocanu