Sclavele Greciei Antice

  

   În Grecia antică, sclavele erau cele care asigurau bunul mers al gospodăriei. De la companioane pentru stăpana casei și, uneori, chiar și pentru stăpân, torcătoare de țesături prețioase, doici și până la bucătărese, acestea erau baza casei grecești tradiționale.

    Cu libertatea lor în mâna altora, proveneau din părinți sclavi, erau luate prizoniere când orașul le era cucerit și vândute în piețe sau alegeau singure calea aceasta când erau depășite de neajunsuri, își puteau recâștiga liberatea în anumite contexte. Cele mai prețioase erau cele pricepute la prelucrarea lânii, iar intrarea în grațiile stăpânilor aducea un tratament mai blând și chiar daruri scumpe.

    Uneori, sursele antice sugerează existența cazurilor în care sentimentele erau de ambele părți, iar astfel își sporeau siguranța și stabilitatea în aceeași casă. Preferatele stăpânilor erau tratate cu generozitate, așa cum arată brățara de aur găsită pe scheletul unei fete ce a murit în timpul erupției Vezuviului, pe care era inscripționat “Stăpânul i-a oferit acest dar sclavei sale”. Relațiile cu stăpânul nu asigurau mereu siguranța, gelozia soției putând să aducă pedepse sau chiar vinderea sclavei mai departe.

 Cele ce lucrau în gospodării erau considerate privilegiate, având în vedere că altele erau trimise în afara cetății pentru munci agricole sau ajungeau să fie cumpărate pentru a fi forțate să lucreze în bordeluri.

  Astfel, sclavele au reprezentat o clasă socială importantă în lumea grecească, rămânând unul dintre cele mai intereseante aspecte ale funcționării vechilor societăți elene.

Text: Stănescu Andreea

Grafica: Bechi Yasmine