Castelul Peleș - Reședința regelui Carol I

 

  Îmbinând arhitectura neo-renascentistă cu cea neo-gotică, reședința de vară a regelui Carol I, Castelul Peleș din Sinaia a stârnit uimire încă din secolul XIX pentru complexitatea construcției sale și a decoratorilor renumiți din fostul Imperiu Austro-ungar care au reușit să transforme clădirea într-o adevărată capodoperă. 

  Pe un teren de 1000 de hectare achiziționat de rege de la Eforia Spitalelor, clădirea a început să fie construită din 1873 și a fost terminată în 1914, când, la cererea regelui, comuna din apropiere, numită Podul Neagului, a primit denumirea de Sinaia. Primele planuri elaborate pentru construcție au fost create de arhitectul Wilhelm von Doderer, inspirate din arhitectura renascentistă franceză și vieneză, care au fost refuzate de către rege. Proiectul a fost continuat astfel de către germanul Johannes Schultz, care a construit clădirea asemenea unei vile elvețiene, alcătuită din două etaje și decorată în stil german. 

  În primii ani a avut loc edificarea fundației castelului, construirea unei căi ferate care trece prin Sinaia și apariția unui adevărat ansamblu de reședințe în apropiere: castelul Pelișor, reședința particulară a regelui Ferdinand, Foișorul, fosta Casă de vânătoare a regelui Carol I,ș.a., care vor deveni în timpul regimului comunist locuințe pentru artiștii agreați. Pe parcursul lucrărilor de construcție, apar, pe rând, Sala Maură, Capela Reginei Elisabeta, Mezaninul și apartamentul principeselor. Din 1914, oficial, castelul Peleș își păstrează funcția de reprezentare, dar și de muzeu, iar din 1953, Muzeu Național. 

  În perioada 1903-1914 se construiește faimoasa Galerie de Marmură, Sala de concerte, turnul central al castelului cu ceasul cu trei cadrane, creație specială a Fabricii de ceasuri de turn a curții regale din Bavaria, Sala Florentină, Camera de șah, Apartamentul primului ministru ș.a.

  Se întâlnește, de asemenea, și un element inovator, modern, și anume proiecțiile cinematografice recent descoperite de Frații Lumière în 1895 la Paris, pentru care Sala de teatru de la Parter se cere a fi renovată (se construiește o cabină de proiecție specială). 

  Holul de onoare de la intrarea în castel (1907 și 1911) a fost construit în locul celei de a doua curți interioare și se zvonește faptul că scările au fost construite mai lungi în mod special, cu o pantă mai lină, întrucât regele Carol I, fiind mai mic de statură, dorea să se impună în fața vizitatorilor de la baza scărilor și îi întâmpina tot timpul, astfel, „de la înălțime”. 

  Cel mai important eveniment organizat în cadrul clădirii oficiale a fost celebrarea semicentenarului castelului în 1933. Din 1953 a devenit muzeu, iar până la jumătatea secolului XX a găzduit ceremonii oficiale sau militare, fiindu-i puse în valoare funcțiile culturale și simbolice. Între 1966 și 1982 a fost amenajat în apropiere Muzeul de Ceramică, respectiv de Artă Decorativă, care a preluat o parte din piesele prezentate în Castelul Peleș. 

  Deși în perioada comunistă, bunurile de patrimoniu au fost inventariate și o parte dintre colecții trimise către Muzeul Național de Artă din București, mare parte a celor mai importante exponate, precum armura ecvestră veche de 500 de ani sau iataganul oriental din oțel de Damasc din Sala de arme de la parter, au fost păstrate și expuse în continuare. Din 2007 a devenit proprietate a regelui Mihai I. 

  Pentru cei iubitori de artă, în cadrul incintei se regăsesc expozițiile: „Centenar. Regele Mihai I”, „Portretistica Regală. Artă și Memorie”, „Art Noveau. Artă totală”, iar de curând a avut loc și Noaptea Muzeelor, până pe 14 mai. 

  În prezent, castelul Peleș este deschis tuturor vizitatorilor doritori să cunoască o bucată din istoria României, impregnată în fiecare detaliu arhitectural, dar și să admire locația uimitoare a castelului alături de împrejurimile sale. 

Text: Pridie Carmen

Grafica: Cioaca Miruna