“Scrisori de pe front” Razboiul atunci si acum.

   Din păcate, în ultimele câteva luni războiul a devenit un subiect de actualitate, un subiect care deși ne-a stârnit tuturor interes inițial, ajunge să fie ușor ușor evitat. Probabil simțul de autoconservare și lipsa de siguranță cu privire la autenticitatea știrilor ne determina să închidem televizorul și să evităm pe cât posibil știrile. S-ar zice că după sute de ani de evoluție și dezvoltare, după toate lecțiile pe care istoria ni le-a predat de-a lungul timpului, oamenii ar fi învățat învățat cate ceva. Cu toate acestea, cu trsitete ajungem să conștientizăm că lecția pe care o învățăm din istorie este că nu învățăm nimic din istorie. Sau cel puțin o parte dintre noi nu o fac. Probabil că ar trebui să fie un semnal de apel asupra importanței cunoașterii istoriei, întrucât în mod nefavofarbil, are tendința să se repete.

   Trecând către subiectul de astăzi, anume discuția pe tema războiului, trebuie să va anunț că nu vom vorbi despre războiul actual, ci despre întâmplări petrecute în Cel de-al Doilea Război mondial, extrase dintr-o carte ce se numește simplu, “Scrisori de pe front”. Deși contextul actual este diferit de cel de acum 80 de ani, vom realiza că în pofida dezvoltării tehnicilor de apărare, mijloacelor de luptă și a îmbunătățirii echipamentului, efectul războiului asupra celor ce îl poartă rămâne același. Lumea contempoarana apare sub considerația civilizației, dar atrocitățile și violențele războiului se repetă, iar soldatul este în continuare modelat după condițiile mediului de lupta.

   Articolul de astăzi este alcătuit dintr-o serie de pasaje din scrisorile unui soldat de pe front, scrise în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, semnficiative în comparația dintre războiul de acum și cel de atunci.

1. În ambele cazuri, soldații aleși, peste vârsta de 18 ani, sunt rupți de cotidian și aruncați în lumea necunoscută a războiului:

    “Războiul iți schimbă linia vieții. Eu am fost luat de pe băncile facultății, îmbrăcat în haina militară și trimis să lupt. Am uitat de tratate și de cursuri, am uitat de miresmele vacanțelor și mă întreb: vă trebui să omor și eu oameni?! E un lucru îngrozitor. Nu știu dacă o pot face?!”

2. Condițiile de lupta și modul de adaptare:

   “Se întâmplă ceva anormal cu mine: cred că încep să mă obișnuiesc cu războiul. Nu cu răutatea lui, nici cu foamea lui de carne și sânge. Nu! Dar m-am adaptat unor condiții de-a dreptul imposibile. Și să-ți explic: am stat aproape o săptămână în groapa mea, sub rafale de vint și rîuri de ploaie. Am dardait ca un vapor de treierat dar nu am contactat nici măcar o răceală. Unde or fi pneumonia, guta, reumatismele și meningita, nu înțeleg.”

3. Lipsa de cunoaștere a soldaților cu privire la ordine și operațiuni:

   “Azi am aflat că vom pleca într-o mică localitate, unde vom sta citeva săptămâni. De ce naiba, nu se știe. Comandantul nostru crede că vom fi pregătiți pentru a deveni o subunitate de șoc. Asta nu-i a bună. Se spune că vom primi alt echipament, arme noi, perfecționate, etc”

4. Realități dure ale războiului, care nouă ne fac pielea de găină, dar ai căror martori rămân marcați pe parcursul întregii vieți:

   “În fața mea, la vreo cinci pași, alerga Ungureanu, unul de prin Sinaia. Deodată, lângă el s-au săltat felii mari din glia pe care călca, și o groapă mare cât un butoi și-a deschis gura. Am auzit un vâjăit-îmi trecuse pe lângă ureche o schijă, și în acea clipa am văzut capul lui Ungureanu sărind în sus, la câțiva metri. Iar trupul, rămas fară căpățână, în loc să se prăbușească a mai mers încă vreo zece pasi ținând în mână arma. Apoi s-a poticnit-parcă se împiedicase de o sârmă întinsă- și s-a prăbușit ca un sac.”

   “Să știi, iubito, că-i o treabă anevoioasă, pentru că ți se face rău vazandu-ți prietenii sfâșiați și plini de sânge, gemând și cerandu-ți cu disperare să-i ajuți, să-i scoți de acolo cât mai repede și să-i duci la spital”

5. Schimbări și deprinderi

   “Așa am ajuns un fel de sanitar. […] m-am întărit în fața suferințelor. Am învățat să pun picioare în ghips, să cos răni, să trag articulații sărite de la locul lor. […] Înainte, știi și tu, eu nu puteam sparge nici măcar un buboi, cuiva. Acum pot.”

6. Captivarea prizonierilor

   “Am tăbărât, trăgând continuu spre liniile lor. Într-o jumătate de oră s-au predat toți. Așadar am luat prizonieri. Ce drac să facem acum cu ei?! Să știi că este foarte complicat să ai mulți prizonieri. Din multe cauze. Ăștia erau mai numeroși decât noi! Altă treaba nu mai aveam decât să-i păzim. După aia, dă-le de mâncare, ai grijă de ei, ce mai, încurcătură, nu glumă. […] A dat Domnul și am scăpat de ei ieri, când am reușit să îi predăm unui lagăr improvizat.”

   Greu de cuprins o întreagă experiență în câteva pasaje. Am încercat, însă, să extrag fapte asemănătoare cu realitatea războiului de astăzi și întâmplări care mi s-au părut marcante. Pentru a cuprinde întreaga experiență, citiți toată cartea și faceți o comparatie de ansamblu. De asemenea, veți regăsi termeni tehnici, povești interesante și cum șansa de poate salva de o schijă trecută milimetric pe lângă ureche.  

   Problemele războiului exista, după cum văzut și din știri, nu pot fi enumerate pe de-a întregul, iar experiența celor ce îl trăiesc în front nu poate fi descrisă, cu adevărat, decât de către acestia în fapt. 

Text: Rus Alexandra

Grafica: Cioaca Miruna