Pașii către întemeierea URSS

 

   Dinastia Romanov a reușit să conducă Imperiul țarist cu o mână de fier timp de aproape două secole, începând cu expansiunea din timpul domniei lui Petru cel Mare. În 1917 imperiul se afla însă într-un impas. Populația era înfometată și nu mai accepta corupția intensă din teritoriu, dorindu-și o abordare politică mai democratică. După aproape 3 ani de luptat în Primul Război Mondial, resursele statului erau aproape terminate. 

   În 1917 începe o adevărată revoluție. Pe 18 februarie, muncitorii Uzinelelor Putilov din capitala Petrograd inițiază o grevă, care este însă rapid oprită prin intervenția sângeroasă a armatei țariste. Luna următoare țarul Nicolae al II-lea este trădat de armată, aceasta alăturându-se grevei muncitorești. Conducătorul este în final obligat să abdice pe 15 martie.

   Liberalii și socialiștii se aliază pentru a întemeia un nou regim, care prevedea un guvern și a Adunare Constituțională alese în mod democratic prin vot universal de către toți cetățenii ruși. Cneazul Gheorghi Evghenievici Lvov preia conducerea executivă, fiind succedat de socialistul Alexandr Kerenski. Guvernul celui din urmă planifică alegeri democratice în noiembrie 1917, pentru a forma și Adunarea Constituțională.

   Pe 25 octombrie bolșevicii dau o lovitură de stat sub conducerea lui Vladimir Ilici Ulianov, cunoscut ca Lenin, care s-a întors din exilul său politic din Elveția. Această dată va fi sărbătorită în viitoarea Uniune Sovietică drept „Marea Revoluție Socialistă din Octombrie”. Armata Roșie, în frunte cu Lev Troțki, asediază sediul guvernului și ocupă capitala. Lenin formează Sovietul Comisarilor Poporului, preluând astfel puterea executivă. În data de 3 martie 1918 este semnat Tratatul de la Brest-Litovsk între Puterile Centrale și Rusia bolșevică, prin care Lenin acceptă condițiile dure impuse de Germania pentru a scoate statul rus din Primul Război Mondial. Marii proprietari de terenuri și industriașii au fost expropriați fără despăgubiri, băncile au fost naționalizate, partidele de opoziție au fost interzise, iar Parlamentul Democratic a fost desființat. Capitala este mutată de la Sankt Petersburg la Moscova.

   Tot în 1918 este formată și Armata Albă a monarhiștilor, care se va afla în război civil cu Armata Roșie pentru următorii trei ani. În Ekaterinburg, la data de 17 iulie 1918, țarul Nicolae este executat împreună cu soția și copiii săi de către bolșevici. Armata Albă primește ajutor extern de la mai multe state europene, însă în final Garda Roșie Bolșevică câșțigă războiul în 1922. Treptat, rușii redobândesc teritoriile care se declaraseră independente după Tratatul de la Brest-Litovsk, noul stat socialist ajungând din nou la granițele din vremea Imperiului.

   Data de 30 decembrie 1922 marchează întemeierea Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste (URSS), o dată cu unirea Republicii Socialiste Federative Sovietice Rusia cu Ucraina și Belarus.

Text Sofia Ana Aramă

Grafica: Cioacă Miruna