Primul Război Mondial - pe atât de violent, pe atât de inutil și de ignorat

Primul Război Mondial a fost printre cele mai de amploare și devastatoare războaie pe care omenirea le-a purtat vreodată. Soldat cu milioane de morți, printre care o mare parte din cauza bolilor cauzate de condițiile mizere din tranșeele ce au împânzit sute de kilometri, acest război a arătat cum poate schimba tehnologia modernă desfășurarea luptelor.

Primul Război Mondial a început la data de 28 Iulie 1918, pretextul fiind asasinarea moștenitorului la tronul Austro-Ungariei, Franz Ferdinand, de către anarhistul pro-sârb, Gavrilo Princip. Motivul adevărat al declanșării războiului este, de fapt, lupta pentru supremația europeană, Germania urmărind să devină cea mai puternică putere. Aceste intenții ale Germaniei au venit în directă opoziție cu alianța dintre Franța, Marea Britanie și Rusia.

Războiul a fost perceput, la început, ca o aventură măreață, în care soldații curajoși și dispuși să se arunce cu baioneta la luptă vor aduce victoria glorioasă a țării lor împotriva inamicului periculos și malefic, dar realitatea brutală a frontului a lovit imediat orice soldat, comandant, civil, etc. Planul Germaniei de a invada Belgia neutră, a lovi Franța din Nord și a captura rapid Parisul (Planul Schlieffen) a eșuat în urma Primei Bătălii de pe Marna, anul 1915 aducând o stabilizare a frontului și o creare a unui sistem de peste 700 de km de tranșee, tranșee ce se întindeau de la Canalul Mânecii până la granița cu Elveția.

În anii 1915 și 1916 au existat tentative de a înclina balanța în favoarea unei părți, Imperiul Otoman și Bulgaria alăturându-se Germaniei și Austro-Ungariei, iar Italia și România alăturându-se Antantei. Luptele pe frontul de Est, duse între Germania și Rusia (de partea Germaniei a fost implicată și Austro-Ungaria, care a avut un succes restrâns împotriva Rusiei) au fost la fel de brutale ca cele din Occident, Rusia reușind să mențină sute de mii de soldați nemți blocați în lupte sângeroase și în ofensive și contraofensive ale ambelor tabere ce au alternat.

Serbia a fost cucerită în anul 1915 (Noiembrie), mulți soldați sârbi reușind să se retragă prin Albania către Grecia, iar apoi către noul front creat la Salonic, unde au luptat cu forțele britanice, franceze și, ulterior, grecești împotriva Bulgariei.

Frontul otoman a fost și el unul important. Bătălia de la Gallipoli, o încercare total nereușită a britanicilor și francezilor de a scoate rapid din război Imperiul Otoman (februarie 1915 - ianuarie 1916) a dus la crearea unui nou front, în deșertul Arabiei, acolo unde s-a remarcat faimosul Lawrence al Arabiei, care a luptat cu forțele rebele arabe împotriva otomanilor. Chiar dacă britanicii au întâmpinat dificultăți, precum înfrângerea de la Kut, avansul lor a fost unul treptat și care a reușit să pună presiune mare pe un imperiu aflat într-un lung proces de declin.

Italia a fost unul dintre beligeranții importanți ai Antantei, iar alăturarea lor în război, în anul 1915, a adus speranță punerii unei presiuni și mai mari pe Austro-Ungaria, cea din urmă fiind deja angajată în lupte grele împotriva Rusiei și Serbiei. Totuși, necoordonarea cu România, care s-a alăturat efortului aliat de abia în 1916, a dus la o eficiență scăzută a intrării în conflict a Italiei, iar războiul dintre cele două puteri a devenit și el unul stagnant, cu ambele tabere apărându-și pozițiile din Munții Alpi.

România s-a alăturat războiului în august 1916, a început o ofensivă în Transilvania, aceasta având un inițial succes, dar, în toamnă, forțele Puterilor Centrale au intrat în România, Bătălia de la Turtucaia fiind una dintre cele mai rușinoase înfrângeri suferite în istoria României. S-au dus lupte grele pe Valea Oltului, dar, la data de 9/16 decembrie 1916, Armata a 9-a germană a capturat Bucureștiul, regele și guvernul fiind nevoiți să se mute la Iași.

Astfel că, la începutul anului 1917, situația părea una devastatoare pentru Antanta. Cu Rusia intrând într-un lung proces de revoluție și război civil, acestea nemaipermițând armatei ruse să facă față la fel de eficient Puterilor Centrale, dar și cu Frontul de Vest blocat, războiul părea că nu are cum să se termine pozitiv pentru Antanta. Totuși, în anul 1917, Germania avea să facă una dintre cele mai mari greșeli diplomatice din istorie: Telegrama Zimmermann, în care propuneau Mexicului o alianță, acesta având, în același timp, oportunitatea de a invada și de a recuceri teritoriile luate de SUA în secolul anterior. Acest aspect, combinat cu scufundarea navei Lusitania de către submarinele nemțești (activitatea nerestricționată a submarinelor nemțești) a dus la intrarea în război a Statelor Unite, la data de 4 aprilie 1917. Totuși, forțele americane au început să ajungă cu adevărat în Europa de abia din 1918.

Situația a început să se lumineze și în România, unde au fost obținute mărețele victorii din vara lui 1917,  de la Mărăști, Mărășești și Oituz, acestea nefiind posibile fără ajutorul acordat de Franța României în anul 1917. Marile victorii ale armatei române au fost marcate de către presa britanică însăși.

Totuși, în același timp, Italia a suferit o mare înfrângere la Caporetto, Puterile Centrale reușind să se apropie de Veneția. Italia a reușit să se regrupeze și să oprească avansul austro-ungarilor.

1918 a adus Victoria finală a aliaților. Chiar dacă Rusia, sub presiunea revoluției bolșevice, s-a retras din război în martie 1918, conform tratatului de la Brest-Litovsk, lucru ce a forțat și retragerea României, sub condiții drastice, situația pe Frontul de Vest a început să arate din ce în ce mai bine. Ofensivele repetate și brutale ale nemților au fost oprite de către forțele aliate, care au fost reîmprospătate de venirea soldaților americani. Aliații au intrat în ofensivă în toamna lui 1918, Germania fiind nevoită să se retragă din nordul Franței, iar Italia reușind să înfrângă forțele decisive austro-ungare la Vittorio Veneto. La 30 Octombrie 1918, Imperiul Otoman, sub enorma presiune din partea britanicilor, s-a predat Aliaților. Austro-Ungaria a ieșit din război la data de 3 noiembrie 1918, iar finalul războiului a fost marcat de înfrângerea decisivă a Germaniei, la 11 Noiembrie 1918. România se alăturase războiului chiar cu o zi înainte, Bulgaria deja fiind înfrântă, dar și pentru a avea un loc ca participant în tabăra învingătorilor la masa negocierilor.

O serie de tratate au restabilit ordinea europeană, Austro-Ungaria dezmembrându-se, la fel ca și Imperiul German și cel Otoman, iar țări precum Polonia, Cehoslovacia sau Iugoslavia s-au afirmat pe harta Europei Centrale și de Sud-Est. România a devenit România Mare, în urma Tratatului de la Trianon din 1920.

Drept concluzie, Primul Război Mondial a fost unul dintre cele mai importante războaie din istoria umanității. Nu numai că a dus la formarea Ligii Națiunilor, prima formă de uniune mondială, dar a dus și la primul pas în cadrul decolonizării și al decăderii puterilor europene. Marea Britanie, care a adus milioane de soldați din India, Australia, Africa de Sud etc., a fost forțată să-și regândească strategia colonială, în același timp pierzându-și locul întâi în lume în ceea ce privește armata, economia, industria etc., fiind întrecută de SUA, una dintre puterile în plină ascensiune.

În plus, acest război a arătat lumii capacitatea de distrugere a noii tehnologii umane, existând bătălii precum cea de la Somme, ce a implicat milioane de soldați, sute de mii de morți și răniți pentru doar câțiva kilometrii de pământ. Tehnologii noi, precum submarinul, artileria avansată sau avioanele de luptă au dus la o schimbare permanentă a strategiilor, a rolului anumitor componente militare, dar și a comandanților. Medicina a fost un alt domeniu ce a suferit un avans extraordinar în cadrul ,,Marelui Război", un război din care, din păcate, omenirea nu a învățat mai nimic.

Redactor- David A ndrei Popa

Grafica- Daria Desaga

PR- Călin Sofia Diana