Nașterea și implementarea comunismului

 

          Comunismul s-a născut din mișcarea socialistă în Europa, diferențele dintre cele două sisteme politico-economice apărând în secolul al XIX-lea. Reprezenta o lume ideală, bazată pe egalitate totală între cetățeni, fără diferențe de clasă. Cu toate că socialismul avea de asemenea ca scop eliminarea privilegiilor de clasă, spectrul mai larg de credințe l-a făcut compatibil cu democrația și cu noțiunea de libertate, aici diferențiindu-se de mișcarea comunistă, care era bazată pe un regim autoritar, forțându-l pe individ să renunțe la libertăți de bază, lăsându-se în mâna statului care promitea o societate utopică, cu o singură clasă socială, cu un sistem economic stabil și distribuire eficientă a resurselor. Ideologia comunistă își susținea și identitatea de remediu la adresa inegalității axate pe sex, Karl Marx (filozof german ce a creat noțiunea de socialism științific, cunoscut pentru lucrările „Manifestul Partidului Comunist” și „Das Kapital”, teoriile sale contribuind în mod direct la întreaga manifestare comunistă în lume), susținând că familia nu reprezenta sfera naturală a femeii, ci sursa subjugării acesteia, patriarhia ce privilegiază bărbatul reprezentând o unealtă capitalistă fundamentală. Religia era respinsă de comuniști, întrucât ar fi putut influența acțiunile omului, reprezentând o formă de protest vizavi de statutul său social. Relevant în acest sens este citatul lui Karl Marx, „Religia este opiul popoarelor”.

          Vladimir Lenin a pus bazele Uniunii Sovietice, conducând Revoluția bolșevică din 1917, care a dus la abdicarea Țarului Nicolae al II-lea. În 1918, acesta a fost asasinat la ordinul lui Lenin de trupele bolșevice, împreună cu soția sa și cei 5 copii ai lor. Astfel, s-a dat frâu liber implementării treptate a noului regim bazat pe ideologia marxist-leninistă, odată cu înlăturarea Romanovilor de la putere.

          În 1917, la început, când comuniștii nu avuseseră încă suficient timp pentru a pune teoria în practică și nu se știa concret ce va urma, au existat într-adevăr revoluționari și intelectuali care credeau în cauza comunistă și își doreau cu adevărat să înceapă să construiască această societate utopică, distrugând vechile valori. În general, cetățenii ruși obișnuiți, fie că înțelegeau sau nu noile idei marxist-leniniste, erau conștienți că urmează schimbări drastice. Prima generație crescută în spiritul comunist a fost reprezentată de copiii acestora, cu idei și valori total diferite de cele ale părinților și bunicilor lor.

          Bolșevicii se pregăteau de un nou asalt, urma o luptă crâncenă pe frontul intern. Aceștia se luptau cu însăși firea omului, care trebuia alterată radical. Scopul lor era să desființeze complet ideea de familie, întrucât acolo capătă oamenii idei burgheze. În familie, oamenii învață să-și iubească rudele și să le plaseze mai presus de cauza națională. Tot în familie se învață lăcomia materială, se practică religia și tot acolo este asuprită femeia. Pentru bolșevici, eliminarea noțiunii de familie era esențială. Aceasta trebuia substituită de stat, care va înființa școli, grădinițe, cantine și spălătorii. Astfel, femeia se poate elibera de povara întruchipată de familie și poate intra în câmpul muncii, iar copilul va fi educat în noul spirit marxist și eliberat de vechile valori nedorite. Primul pas al desființării familiei a fost locuirea la comun, ajungând să trăiască și câte 7 familii într-un apartament. Bolșevicii au reușit să forțeze oamenii să renunțe la viața privată, rezolvând simultan și problema spațiului limitat, căci din ce în ce mai multă lume se muta din mediul rural la oraș. Spre deosebire de elita rusească anterioară, anihilată de Lenin, primii bolșevici evitau cu orice preț luxul, care era burghez, iar modestia și simplitatea primau. Idealiștii ruși din anul 1920 luptaseră în Primul Război Mondial și erau obișnuiți cu lipsa de confort. Mai mult, acest stil de viață întruchipa deja o valoare. Așa-numitul „spațiu locativ” era mobilat doar pentru a fi funcțional. Acestea sunt debuturile esteticului comunist, care s-a manifestat puternic, pe scară largă, lăsând urme majore inclusiv în România.

          Următorul pas a fost eliminarea amestecului bisericii în căsătorii și divorțuri. Slujbele religioase s-au transformat în simple formalități birocratice. La scurt timp după Revoluția din 1918, Rusia avea cea mai mare rată a divorțurilor la nivel mondial. Instituția bisericii fiind dezmembrată, moravurile sexuale au luat amploare și s-au modificat. Viața sexuală ajunsese să reprezinte exclusiv o chestiune de nevoie. Mulți bolșevici considerau liberarea sexuală o contestare a normelor tradiționale burgheze, având rolul de simbol al modernității societății comuniste, dar și scop politic. Cu cât individul are mai mulți parteneri cu care întreține relații sexuale, cu atât șansa ca acesta să stabilească o conexiune profundă din punct de vedere sentimental cu vreunul dintre ei scade exponențial.

          Odată cu destrămarea ideii de familie prin eliminarea intimității și a puterii bisericii, bolșevicii au debutat formarea noii societăți comuniste, sistemul educațional fiind crucial. Școala comunistă și-a propus ca țel îndoctrinarea noilor generații. Copiii trebuiau salvați de influența dăunătoare a familiei și naționalizați în spiritul comunist, care trebuia regăsit în întreaga activitate școlară prin celebrarea sărbătorilor sovietice, participarea la marșuri publice etc. Pentru a conserva spiritul leninist, încă de la grădiniță, copiilor li se relatau povestiri despre marii eroi ai revoluției, acestora fiindu-le conturată o imagine radicală despre lupta Revoluției bolșevice sub forma conflictului dintre bine și rău, pentru a-i fi cât mai ușor copilului să înțeleagă că binele este reprezentat de comunism.

          Prin urmare, marxismul și marxism-leninismul au dus la implementarea pe scară largă a doctrinei comuniste odată cu Revoluția Rusă din 1917. Valul revoluționar, mai tardiv decât era prevăzut, a sfârșit prin a bate în retragere, puterea bolșevică rămânând izolată în zilele sale timpurii. Comuniștii s-au confruntat singuri cu dificultățile unei Rusii explozive, preluarea puterii de unii singuri neîntrunind unanimitatea.

Text: Eduard Chirculescu

Grafică: Tudor Caramavrov

PR: Patricia Mocanu