Senzaționala viață a lui Josephine Baker

 

          Artistă (dansatoare, actriță și cântăreață) de renume mondial, spioană în cel de-Al Doilea Război Mondial și activistă sunt câteva dintre titlurile folosite pentru a o descrie pe Josephine Baker. Fiind una dintre cele mai de succes interprete afro-americane din istoria Franței, cariera lui Baker ilustrează modurile în care artiștii își pot folosi platformele pentru a schimba lumea.

          Josephine Baker, pe numele de la naștere Freda Josephine McDonald, s-a născut pe data de 3 iunie 1906, având o copilărie pe departe ușoară, crescând în cartierele sărace din St. Louis, Missouri, S.U.A.. După ce a trecut prin ororile revoltelor din estul St. Louis din 1917, experiență ce a determinat-o să devină mai târziu o militantă contra rasismului, ea și-a privit talentele ca pe o cale de ieșire din discriminare și sărăcie. Josephine și-a început cariera de la o vârstă fragedă, ajungând de la diferitele roluri teatrale din Philadelphia să cânte în vodeviluri (spectacole de teatru de tip comedie, în textul cărora sunt intercalate cuplete care se cântă pe melodii cunoscute și cu acompaniament orchestral) în toată țara, alături de o trupă din New York. La scurt timp, i se oferă șansa de a cânta la Paris în „La Revue Nègre”. Odată ce Revue s-a terminat, acesteia i s-a oferit propriul ei show, iar de acolo cariera ei a explodat vertiginos. Josephine Baker a fost prima femeie afro-americană care a jucat într-un film, care a jucat cu o distribuție color-blind (/integrated cast = distribuție aleasă fără luarea în considerare a etniei, rasei, formei corpului, sexului sau genului actorilor) la o sală de concert americană și una dintre primii entertaineri afro-americani care a obținut aprecieri atât în filme, cât și pe scenă.

          La izbucnirea celui de-Al Doilea Război Mondial și a ocupației naziste în Franța, Baker a devenit membră a mișcării de rezistență franceză. Cântând pentru și socializând cu membri ai armatei germane, Baker și-a folosit celebritatea pentru a obține informații confidențiale despre strategia nazistă, transmițându-le înapoi către le Deuxième Bureau, unitatea franceză de contraspionaj. În plus, statutul ei de interpretă itinerantă i-a oferit protecție pentru călătoria ei în Regatul Unit, unde le-a transmis autorităților britanice informații despre operațiunile militare germane, scrise cu cerneală invizibilă pe partiturile sale, fiind răsplătită pentru eforturile ei cu Legiunea de Onoare. După război, ea a revenit pe scenele din întreaga lume cu un succes sporit.

          Deși este probabil cel mai bine cunoscută după cariera sa de artistă, Josephine Baker și-a mai folosit platforma pentru a cere o schimbare, refuzând să cânte în zonele ce susțineau segregația rasială. De asemenea, a vorbit adesea despre rasismul pe care l-a experimentat în America, fapt ce a determinat-o să rămână permanent în Franța. Printre aceste momente se numără discursul de la marșul din 1963 din Washington pentru locuri de muncă și libertate, unde a fost singura femeie de culoare care s-a adresat mulțimii. Baker a vorbit chiar înainte ca Dr. Martin Luther King Jr. să-și susțină discursul „Am un vis”.

          Baker, pe lângă cele trei căsătorii din viața sa, a avut, de asemenea, mai multe relații cu femei de-a lungul vieții, potrivit lui Jean-Claude Baker, unul dintre cei treisprezece copii adoptați ai ei. Într-o biografie din 1976, Jean-Claude a scris că mama lui „a folosit bărbații pentru a obține ceea ce își dorea – într-un fel, i-a castrat pe bărbați – dar se simțea confortabil doar cu femeile”. Se presupune că a fost într-o relație cu cântăreața de blues Clara Smith și a fost deseori asociată cu pictorița suprarealistă mexicană Frida Kahlo și artista americană Ada „Bricktop” Smith.

          După ce și-a luat ceva timp departe de divertisment pentru a-și crește copiii pe care îi numea „her Rainbow Tribe” (spre efortul de a arăta că o armonie între rase și culturi este posibilă), Josephine s-a întors pe scenă într-o serie de concerte la celebrul Teatru Bobino din Paris. După un spectacol triumfător și momente de dans noaptea târziu împreună cu celebrități, aceasta a intrat în comă în timp ce dormea și a murit pe 12 aprilie 1975, la vârsta de 68 de ani.

          Viața lui Josephine Baker nu poate fi cuprinsă în doar câteva paragrafe, însă ceea ce trebuie reținut despre aceasta este că, prin existența ei, a reușit să inspire milioane de persoane de-a lungul timpului și să rămână în inimile multora drept o artistă, o luptătoare și o fire curajoasă ce a luptat pentru drepturile fundamentale ale comunității afro-americane, pentru egalitatea între oameni și pentru libertatea și binele civililor. În plus, stilul său de dans și aparițiile extravagante vor rămâne, desigur, piesele de rezistență ce i-au marcat amintirea personalității colorate și vii.

Text: Teodora Neagoe

Grafică: Tudor Caramavrov

PR: Patricia Mocanu