Arta monumentală romană

            Roma Antică este considerată una dintre cele mai mari puteri imperiale din istorie. Pe parcursul a treisprezece secole, Roma s-a dezvoltat de la o mică așezare pe Tibru la un imperiu vast care, la apogeu, acoperea o suprafață de aproximativ cinci milioane de km2   și a cărui moștenire culturală există și în zilele de astăzi. Așadar, Roma Antică s-a evidențiat prin organizarea sa politică, campaniile militare organizate sau prin tradiții, dar mai ales prin arhitectură.

            Plecând de la elemente ale arhitecturii grecești și combinând mai multe tehnici și materiale, romanii au construit o serie de clădiri inovatoare cum ar fi apeductele, bazilicile, arcul de triumf . Ei au făcut clădiri publice masive și lucrări de inginerie civilă, îmbunătățind igiena publică prin intermediul termelor publice, și au desfășurat procese ample de urbanizare. Orașele romane erau proiectate pe baza unui sistem de axe, prin oraș trecând două drumuri principale: unul nord-sud și altul est-vest. Locul în care acestea se întâlneau era centrul orașului (forum), iar aici se găseau centrul administrativ al Senatului Local (Curia) și al tribunalului, temple, bazilici. Străzile erau perpendiculare între ele și paralele cu unul dintre drumurile principale. Întreprinderile romane erau în zona centrală a orașului, iar locuințele cetățenilor se aflau spre periferie .

            Totodată, romanii au pus mare accent și pe monumente, pe care le construiau tocmai cu scopul afirmării puterii pe care o aveau. Materialele folosite inițial în construirea tuturor clădirilor erau piatra și cărămida, însă au experimentat și cu varul și cenușa vulcanică, pe care o numeau „pozzolana” . În secolul al II-lea î. Hr., s-a descoperit un conglomerat artificial format din pietriș, nisip, mortar și pozzolana , asemănător cu betonul din zilele de azi, numit „Opus Caementicium”.  Acest nou material permitea proiectarea unor clădiri mult mai spațioase, cu bolți și piloni de beton, putând foarte ușor suporta greutăți mari . Datorită materialelor și tehnicilor inovatoare, romanii au reușit să construiască bazilici, terme, apeducte, edificii destinate spectacolelor .

            Bazilicile romane erau clădiri publice de dimensiuni mari și reprezentau locurile în care se desfășurau ședințele tribunalelor și întâlnirile oamenilor de afaceri. Bazilica avea formă dreptunghiulară și două sau mai multe șiruri de coloane care îi confereau stabilitate și o împărțeau în mai multe coridoare, iar cel din mijloc se numea nava.

            Romanii s-au remarcat și prin faimoasele lor apeducte, care aveau rolul de a aduce în oraș  apă . Pe o perioadă de cinci sute de ani, unsprezece apeducte au fost construite pentru a îndeplini acest scop în capitală, Roma, transportând apă pe distanțe de până la 92 km . Apeductele erau un ansamblu de tuburi, poduri, țevi și canale susținute de arcuri uriașe  și erau alcătuite dintr-o combinație de piatră, cărămidă și Opus Caementicium . Apeductele aveau un rol esențial în Roma, deoarece apa pe care o transportau era necesară pentru consum uman, irigații și pentru aprovizionarea sutelor de fântâni publice și terme .

Coroborând toate aspectele prezentate până acum, putem trage concluzia că romanii, pe parcursul secolelor, au reușit să revoluționeze arhitectura de atunci, realizând construcții ingenioase, care au contribuit în mod pozitiv la viața cetățenilor și la dezvoltarea acelei societăți. Deși în capitală arta monumentală a fost cel mai bine reprezentată, trebuie remarcat că astfel de construcții (apeducte, amfiteatre) au fost realizate și în alte provincii romane, unele vestigii supraviețuind până astăzi. De multe ori, s-au întrecut pe ei înșiși, deoarece fiecare clădire, fiecare monument nou avea câte un aspect unic, creând o amplă diversitate la nivelul edificiilor ridicate. Deși Imperiul Roman de Apus a căzut de mai bine de 1500 de ani, multe dintre elementele arhitecturii romane și-au asigurat continuitatea până în zilele de astăzi, aflându-se la baza arhitecturii moderne, contemporane. Putem afirma că, într-adevăr, romanii au avut o artă monumentală excepțională și incomparabilă, care a supraviețuit timpului.

        Text: David-Andrei Popa

        Grafică: Daria Desaga

        PR: Tarbu Mihai Cristian