Ecaterina cea Mare: O Arhitectă a Puterii Ruse

 

Ecaterina a II-a, cunoscută și sub numele de Ecaterina cea Mare, a domnit asupra Rusiei între 1762 și 1796, transformând națiunea într-o putere europeană majoră. Moștenirea ei este definită de istețimea sa politică, extinderea teritorială și angajamentul față de iluminismul cultural.

Preluând tronul într-un lovitură de stat în 1762, domnia Ecaterinei a marcat o schimbare față de conducerea tumultuoasă a soțului ei, Petru al III-lea. Abordând idealurile iluministe, Ecaterina a instituit reforme semnificative, inclusiv Nakaz, un cod legal care promova egalitatea și toleranța religioasă.

Prin războaie strategice, Rusia a câștigat teritorii de-a lungul Mării Negre și Mării Baltice, consolidându-și influența în Europa. Patronând artele și înființând Muzeul Eremitaj, Ecaterina a contribuit la renașterea culturală a Rusiei.

Deși este celebrată pentru realizările sale, există dezbateri în jurul guvernării Ecaterinei, în special în ceea ce privește țărănimea și politica externă. Domnia Ecaterinei cea Mare rămâne un capitol important, ilustrând ascensiunea Rusiei și complexitatea conducerii iluministe într-o eră în schimbare.

Text: Maria - Emilia Iordache

Grafica: Tudor Caramavrov

PR: Mara Vulpe