Camille Claudel, destinul tragic al marii sculptorițe a secolului al XIX-lea
Camille Claudel se naște în 1864, la Nogent-sur-Seine, într-o familie burgheză. Ea provine dintr-o familie foarte credincioasă, având relații bune cu tatăl și cu fratele său mai mic, poetul Paul Claudel, dar nu și cu mama sa. Aceasta nu o susține pe Camille în ceea ce privește pasiunea ei pentru artă, deoarece succesul în acest domeniu era incert, iar femeile erau puține.
Sculptorul Alfred Boucher remarcă imediat talentul tinerei fete și reușeste să-l convingă pe tatăl ei să se mute la Paris pentru ca fata să poată studia sculptura. După ce își încheie studiile la Academia Colarossi, Camille închiriază, împreună cu alte artiste, un atelier în rue Notre-Dame-des-Champs. În această perioadă îl întâlnește pe Auguste Rodin, care îl înlocuia pe Alfred Boucher la atelierul din Notre-Dame-des-Champs.
Povestea lui Camille Claudel este strâns legată de cea a lui Auguste Rodin, care a fost mentorul, amantul și sursa sa de inspirație. Relația lor tumultoasă, începută când ea avea 19 ani și el 43, a fost marcată de o pasiune intensă, dar și de prezența partenerei oficiale a lui Rodin, Rose Beuret. După aproape zece ani, Camille nu mai suportă aparițiile lui Rose în viața lui Rodin. În ciuda succeselor artistice și a colaborării fructuoase, relația dintre Camille Claudel și Rodin se deteriorează în jurul anilor 1890.
Camille vrea să devină independentă, dar eforturile sale sunt împiedicate de comparațiile constante cu Rodin. Frustrarea și disperarea o fac să-l acuze pe Rodin de complot împotriva ei, amplificându-i paranoia deja prezentă.
În 1913 este internată la azilul Ville-Evrard. Pe documentul de internare, se menționează că a fost introdusă ,,voluntar", însă semnăturile aparțin doar unui medic și fratelui ei. Medicii au încercat să îi convingă pe Paul și pe mama lor că nu este necesar să fie tratată într-o instituție, dar aceștia au decis să o abandoneze acolo. Presa i-a acuzat pe membrii familiei că au închis într-un azil ,,o sculptoriță genială”. Ulterior, mama lui Camille a interzis primirea scrisorilor de la oricine în afară de fratele ei, iar, deși personalul spitalului a sugerat periodic externarea tinerei, acest lucru nu s-a întâmplat niciodată. Pe 1 iunie 1920, medicul care o îngrijea a trimis o scrisoare către mama lui Camille, sugerând să încerce să o readucă pe fiica ei în mediu familial, dar și de această dată cererea a fost refuzată.
Sculptorița a decedat pe 19 octombrie 1943, după ce a trăit 30 de ani în azilul de la Montfavet. Fratele ei, Paul, fusese informat că sora sa era într-o fază terminală a bolii și a vizitat-o în septembrie al acelui an, dar nu a participat la înmormântare. În 1951, Paul Claudel a organizat o expoziție cu lucrările ei la Muzeul Rodin, unde există și astăzi o cameră dedicată lui Camille.
Astfel, explorând viața lui Camille Claudel, descoperim o artistă complexă, luptând împotriva convențiilor vremii sale, evoluând într-o relație pasională și tumultuoasă cu Rodin și lăsând în urmă o moștenire artistică care depășește tragediile personale. Sculptura "La Valse" pare a fi un răspuns la celebrul "Baiser" al lui Rodin. Artistul afirma cândva despre Camille: ,,I-am arătat acesteia unde să gasească aurul, dar aurul pe care ea îl descoperise se afla deja în stăpânirea ei’’.
Comentarii
Trimiteți un comentariu