Ma’at și Isfet, principiul balansului egiptean

 Ma’at și Isfet sunt două principii filosofice și religioase care ulterior sunt reprezentare prin diferite zeități. Acestea sunt total opuse, complementare, și dependente una de alta: Ma’at nu poate exista fără Isfet.

Astfel, acest principiu de balans constant ce a trebuit susținut pe parcursul istoriei antichității egiptene a fost, într-o mare măsură, ceea ce a creat și susținut un imperiu echilibrat, impunător și, nu în ultimul rând, de o influență și un succes greu de egalat. S-a construit un important dualism cu baze sociale, religioase și politice. Egiptenii aveau constant speranța că în urmă oricărei întâmplări negative urmează una pozitivă — Ma’at-ul urmează Isfet-ul. Pentru că perioada de conducere a unui faraon să fie considerată de succes, regatul trebuie să rămână în prosperitate și pace redată de Ma’at, acesta fiind scopul principal al oricărui conducător egiptean.

Ma’at ( sau ‘Maat’ ) reprezintă conceptul antic de armonie, de sinceritate, moralitate și corectitudine. În mitologia egipteană, este reprezentat de zeița cu același nume, Ma’at. Fiind fiica zeului Ra și a zeiței Hathor și soția lui Thoth, zeul lunii, prima mențiune istorică a acesteia datează din perioda Regatului Vechi,, aflându-se printre inscripțiile din camera funerară a faraonului Unas, ultimul conducător din a 5a dinastie. Ea este cea care are scopul de a învinge Isfet-ul ( sau

‘Asfet’ ). Acesta reprezintă haosul total, violență și, per total, răul absolut. Este reprezentat de giganticul șarpe mitologic Aphophis ( sau ‘Apep’ ). La nivel istoric, cele mai vechi inscripții despre acesta s-au găsit abia din a 8a dinastie a egiptului antic, spre sfârșitul regatului vechi și începutul primei perioade intermediare. Deși inscripții ale acestor două concepte au apărut abia spre sfârșitul Regatului Vechi, nu are loc îndoială că ar fi existat și mult înainte.

În alte culturi, Ma’at și Isfet se pot găsi în concepte similare, precum Dharma ( pace, armonie ) și Adharma ( haos, trădare, imoralitate ) în Hinduism și Budism. Totuși, acestea nu au avut în nici o altă civilizație influența socială și politică pe care acestea au avut-o asupra Egiptului Antic. Nu numai că Ma’at-ul era un principiu fundamental în viață oricărui egiptean, dar a fost ceea ce i-a determinat pe egipteni să ducă o viață cât mai bună, cât mai corectă și fericită, oferindu-le speranță și siguranță. Astfel, deși pot fi considerate un simplu mit istoric, aceste două concepte sunt ceea ce au asigurat succesul Imperiului Egiptean — fără acestea, până și viață noastră din ziua de astăzi ar fi fost complet diferită, întrucât o mare parte din influența Egiptului Antic asupra cotidianului nu ar fi ajuns vreodată să aibă vreo baza. Articolul complet este disponibil pe blog.

Text: Mara Seitan

Material vizual: Maria Marinescu