Regele Ferdinand și Elena Văcărescu - O iubire idilică

 

Elena Văcărescu „avea ochii mari, sângele cald, era plină de avânt; ar fi fost o minunată tovarăşă pentru bălanul şi neîncrezutul prinţ”, după cum notă regina Maria în memoriile sale. Povestea de dragoste ce a luat naștere la sfârșitul secolului al IX-lea între onestă scriitoare, învăluită într-un farmec deosebit și tânărul moștenitor, cu o alură timidă, cu simțul aprecierii pentru operele literare fine, ar fi fost o iubire sinceră, franța însă de datoria  Casei Regale față de români. 

        Elena Văcărescu era o tânăra provenită din familia boierilor Văcărești, cu studii alese și un talent incontestabil în ale scrisului și compoziției. Conform cronicilor vremii Elena Văcărescu adoră să stea la umbră copacilor bătrâni din curte, unde se ascundea de guvernanță de origine engleză şi de familie şi unde scria poezii. Această a urmat studiile la Sorbona și i-a fost acordat un premiu special din partea Academiei Franceze pentru primul sau român de scriere în versuri,  „Chants d’Aurore”. 

Deși povestea sa de dragoste pare desprinsă din romanele vechilor romancieri, această personalitate nu se rezumă la o iubire platonică și nici nu este definită de către aceasta, rămânând însă un capitol important al vieții sale. Imaginați-vă Familia Regală în jurul anilor 1890, regele Carol I autoritar din fire, dedicat țării sale își întră în rolul de pedagog al nepotului sau Ferdinand, ce urmă să ii ia locul într-o bună zi. Caracterul său cazon, ordonat, autoritar întărește atmosfera apăsătoare ce se lasă la Curte, nefavorabilă atât reginei Elisabeta, cât și timidului moștenitor. Ferdinand avea însă să descopere că regina își contura ușor ușor o oază de libertate, înconjurîndu-se de muzicieni, scriitori, artiști, oameni de spirit. Fiind el însuși un om de cultură, apreciand lectură îndeosebi și delectandu-se cu serile literar-muzicale de la Peleș și Cotroceni, acesta se retrage deseori în anturajul reginei, pentru a scapă de rigorile impuse de unchiul sau. În aceste cercuri avea să o cunoască pe tânăra Elena, care fiind o deosebită scriitoare a acelor vremuri ajunsese domnișoară de onoare și o apropiată a Reginei Elisabeta. Cum ar fi putut timidul prinț moștenitor, singuratic și nou într-o țară străină, să nu se indrgosteasca de spirituală scriitoare, cea care l-a inițiat în cultură poporului român, alături de care putea aborda și alte subiecte pe lângă cele impuse de Carol și de care se înfiripă o tainică idilă, împotriva lumii și dorințelor politice ale românilor, chiar sub ochii entuziaști ai reginei Elisabeta, ce o găsea pe Elena Văcărescu drept fiica sa pierdută. 

Pentru o vreme, escapadele, întâlnirile pe ascuns, departe de ochii curioși ai celor ce nu aveau să înțeleagă boemitatea unei prime iubiri neașteptate aveau să constituie cele mai fine și sincere amintiri ale celor doi, însă și ultimeleavute împreună. În 1921, după o vizită la Câmpulung alături de familia regală, legătură dintre Elena Văcărescu și moștenitorul tronului avea să prindă un contur al realității și în viața publică, ajungând să nemulțumească politicienii români, ce își făceau prezența din ce în ce mai des la Curte, cerându-i Regelui să remedieze situația. Viitorul monarh nu avea voie să se căsătorească cu o româncă (pentru că interzicea Constituţia), ci doar cu o străînă de neam regesc. Odată cu propunerea lui Lascăr Catargiu de a înlocui pe Ferdinand cu fratele sau, Wilhelm, Carol I a luat decizia de a le exila pe Regina Elisabeta și pe Elena Văcărescu, iubind pe Ferdinand și refuzând vehement înlocuirea să din rolul de moștenitor. 

Poate că în sensibilitatea unei iubiri idilice, tinerești, mulți ar resimți tristețea despărțirii celor doi, însă confruntând povestea cu realitatea, istoria și-a luat deciziile, pe Ferdinand aveau să îl aștepte multe încercări,iar voință românilor era de neclintit, astfel cu prețul acestei iubiri a fost ales binele unei țări.Privind mai dearte stimca istoria a urmat cursul potrivit, căsătoria regelui Ferdinand cu regina Maria și conducerea acestora având o deosebită importantă pentru soarta poporului român în Primul Război Mondial.

Text: Alexandra Rus

Grafică: Maria Marinescu