Un angajament de durată

 

Am putea să credem că adolescenții plini de tatuaje din zilele noastre nu au nicio legătură cu Winston Churchill, însă atât aceștia, sclavii din Grecia antică, cât și multe alte elemente și personaje istorice  își au locul în colorata istorie a decorării pielii. Pentru o practică asociată deseori tinerilor, tatuarea este extrem de „bătrână”. Cele mai vechi tatuaje descoperite erau ale lui Ötzi, numit după valea în care a fost găsit, al cărui corp păstrat datorită înghețului a fost descoperit în Munții Alpi în 1991; după cercetări s-a dovedit că acesta ar fi murit în jurul anului 3300 î.Hr. Înainte de Ötzi, dovada tatuajelor a fost oferită de către mumii egiptene care datau de pe vremea construcției Marilor Piramide.

Texte istorice arată că tatuajele au făcut parte, de-a lungul timpului, din aproape fiecare cultură. În Grecia antică, încă din secolul al 5-lea, se foloseau tatuaje pentru ca spionii să poată comunica între ei; mai târziu, romanii își marcau criminalii și sclavii în acest fel. În Japonia, cei care comiteau o infracțiune erau marcați cu o singură linie pe frunte, pentru a doua infracțiune era adăugat un arc, iar pentru a treia era tatuată o ultimă linie, care completa simbolul pentru cuvântul „câine”. Există dovezi care arată că maiașii, aztecii și incașii foloseau tatuajele pentru ritualuri și ceremonii. Poparele nordice foloseau, de asemenea, tatuarea, pentru a-și marca emblema familiei pe corpurile lor. Chiar și în timpul Cruciadelor, unii europeni își tatuau cruci pe mâini sau brațe ca să arate că participau la acestea, dar și ca să indice dorința lor de a avea o ceremonie funerară creștină în cazul în care nu se întorceau în viață acasă.

Apropiindu-ne mai mult de era modernă, aparatele de tatuare electrice folosite în zilele noastre sunt făcute după modelul artistului Samuel O’Reilly în 1891. La rândul ei, mașinăria creată de acesta era foarte asemănătoare cu creionul electric de gravat al lui Thomas Edison, pe care l-a creat în 1876. Acele aparatelor moderne, în mișcarea lor verticală, pornesc de la 50 de vibrații pe minut, ajungând până la 3000; ele pătrund doar 1 milimetru sub suprafața pielii pentru a elibera pigmenții. 

Popularitatea tatuajelor a fluctuat de-a lungul timpului, iar despre persoane precum Theodore Roosevelt, Thomas Edison, Winston Churchill, George Orwell, chiar și Arhiducele Franz Ferdinand se spune că ar fi avut tatuaje, într-o formă sau alta. În prezent, aproximativ 1 din 7 persoane din America de Nord are cel puțin un tatuaj. 

Astfel, tatuajele fac parte dintr-o tradiție antică și universală prin care oamenii se exprimă, își decorează sau însemnează pielea, iar mesajele transmise prin acestea, de cele mai multe ori, păstrându-se mult timp după moarte.

Text: Laura Ionașcu

Grafică: Bianca Preda