Cine e, de fapt, Ana Blandiana

 În ultima vreme văd o mulțime de postări despre femei remarcabile si curajoase din țări precum SUA, Regatul Unit, et cetera. Azi vă dau exemplu de o astfel de femeie, de aici, din România. Aceasta femeie este Ana Blandiana. Cu toții am auzit de ea. E nelipsită din manualele școlare și din copilăriile noastre, dar azi am să vă zic mai multe despre viața ei dinainte de democrație.

Ana Blandiana este fiica unui preot ortodox, Gheorghe Coman. Deși toată lumea o cunoaște după numele acesta aparte, adevăratul său nume este Otilia Coman. După instaurarea regimului comunist, tatăl ei a fost declarat “chiabur” si “dușman al poporului”. Din cauza acestui fapt, scriitoarea a apelat la pseudonimul Ana Blandiana, pentru a evita orice probleme cu publicarea scrierilor sale. Cu toate acestea, ea tot nu a scăpat de cenzura comunistă și i s-a luat dreptul de a publica de 3 ori, in total 8 ani de cenzura.

Îl mai știți pe motanul Arpagic? Ei bine el nu este un simplu motan, ci a fost inventat cu scopul de a îl parodia pe dictatorul Nicolae Ceaușescu. Îl putem privi ca un act de curaj, însă ea a declarat ca a fost mai mult vorba despre un act de iresponsabilitate. ‘’În cel mai scurt timp, lumea-i spunea “Arpagic” lui Ceauşescu. Scandalul a fost enorm. Era o carte şi pentru copii, şi pentru adulţi. Copiii înţelegeau ceva, oamenii mari – altceva.’’ a spus ea. Librăriile au fost golite în mai puțin de o ora. Cu toate acestea volumul “Intamplari de pe strada mea” a fost răspândit în mii de exemplare scrise manual de diverși cetățeni.

Ana Blandiana nu s-a revoltat împotriva regimului de atunci doar prin scrieri care urmau sa fie scoase din librării. A trimis în repetate rânduri mesaje către Radio Europa Liberă, într-o perioada in care oricine facea așa ceva era un adevărat dușman al regimului. 

În decembrie ‘89, ea a luat parte la Revoluția Română, când aproape a fost arestată de un tanar milițian. A primit un apel de la protestatarii din Timișoara, orașul ei natal, iar mai apoi le-a trimis medicamente și feșe, înainte ca revoluția să izbucneasca în întreaga țară. Ea a spus că: ‘’Este important să ne cunoaștem trecutul comunist pentru că doar așa putem învăța să folosim libertatea câștigată în '89’’. După căderea comunismului, a fost adăugată, fără știrea ei, în Frontul Salvării Naționale, iar mai apoi a fost propusă ca vicepreședintele temporar al României. A refuzat acest rol din cauza faptului ca FSN a promis sa nu devină partid politic, încălcându-și promisiunea. În ‘90 a protestat în Piața Universității, continuând să lupte pentru libertatea civică a românilor.

În 2009 a primit Legiunea de Onoare în grad de cavaler, din partea statului francez. A inițiat Memorialul din Sighet și face parte din mai multe grupări civice, ba chiar este fondatoarea Alianței Civice. De asemenea este și membru corespondent al Academiei Române.

“Eu cred că suntem un popor vegetal-

Cine-a văzut vreodată

Un copac revoltându-se?”

Sunt versuri scrise de Ana Blandiana, pentru care a primit interdicție de publicare. Acum crede că românii nu mai sunt un "popor vegetal", transformându-se într-un popor manelizat.

Text: Kira Bitoleanu

Grafică: Maria Marinescu