Omul care a umanizar războiul
Crearea unui război uman poate suna ca o sintaxă fără sens: până la urmă, unde se află umanitatea atunci când două state decid să își rezolve conflictele prin violență, și nu prin diplomație? Indiferent dacă ești de părere că așa ceva e posibil sau nu, trebuie să apreciem încercările dreptului internațional umanitar de a tempera conflictele. Pentru a se asigura că statele nu trec anumite granițe ce pot depăși orice fel de umanitate, la Convenția de la Geneva din 1949 au fost puse bazele oficiale ale Dreptului Internațional Umanitar.
Acesta susține atât protejarea civililor sau a celor ce nu mai fac parte din conflictul efectiv, cât și restricționarea anumitor tipuri de arme, precum armele biologice. Practic, acest palier al dreptului internațional încearcă să creeze anumite limite în cadrul conflictelor armate.
Dar cum a apărut Dreptul Internațioanal Umanitar? Această întrebare ne poate duce cu gândul până în Antichitate, când inamicii găseau anumite condiții ce trebuiau să fie respectate de ambele părți ale conflictului. Una din ele era interzicerea otrăvirii fântânilor, pentru a preveni îmbolnăvirea în masă a tuturor războinicilor. Cu toate acestea, un moment vital în crearea Dreptului Internațional Umanitar a fost formarea Comitetului Internațional Crucea Roșie. Henry Dunat este omul care, fără un interes propriu, a reușit să schimbe fața războiul. Omul de afaceri elvețian se afla în 1859 la Solferino, unde bătălia dintre alianța Franco-Siciliană și Imperiul Austriac a dus la aproape 40 000 de decese și un număr la fel de impresionant de răniți. În acest peisaj macabru s-a născut o idee. Patru ani mai tărziu, Henry Durat înființează împreună cu alte patru persoane Comitetul Internațional pentru Ajutorarea Răniților(mai târziu cunoscut drept Comitetul Internațional Crucea Roșie), care a fost adoptat de 12 state. Format din mai multe organizații naționale sub același nume, Crucea Roșie are la bază principii precum neutralitatea în conflictele armate și ajutorarea răniților fără prejudecăți
Deși aș prefera o lume în care războiul nu este opțiune, nu pot decât să apreciez curajul unui tânăr elvețian din secolul al XIX-lea, care prin propriile sale forțe a reușit să lase un impact pozitiv în urma sa.
Text: Alexandra Drugescu
Grafică: Cristian Paunoiu
Comentarii
Trimiteți un comentariu