De ce arată bebelușii din picturile medievale bizar ?

 

             

            O mare parte din picturile medievale care înfățișează copii au un aspect uman deviat, înfățișând pruncii cu capul unei persoane de vârstă mijlocie, mergându-se uneori chiar până la abdomene lucrate cu pătrățele. Reprezentările de bebeluși bizari, îmbătrâniți prematur, au apărut pe tot parcursul perioadei medievale și până în perioada renascentistă, când tendința a început să se estompeze. Deși, la o primă vedere ne putem închipuii faptul că artiștii medievali nu se pricepeau la zămislirea figurilor tinere, în realitate aceștia prin figurile pe care le realizau ajungeau chiar la rezultatul dorit.

            Motivul pentru care sunt reprezentate în acest mod este de fapt extrem de fascinant și are legătură cu modul în care oamenii din Evul Mediu concepeau menirea artei. Pentru oameni, scopul fundamental al artei avea foarte puțin de-a face cu realismul sau chiar neapărat cu estetică. Pentru artiștii medievali, scopul principal al întregii arte era de a reda un mesaj corect din punct de vedere teologic.

            Credincioșii ascultau cu regularitate Evangheliile în biserică. În ciuda acestui fapt, majoritatea  nici nu au deschis o Biblie în viața lor, darămite să o citească. Acest lucru nu se datora doar faptului că marea majoritate a oamenilor obișnuiți din Evul Mediu erau analfabeți, ci și faptului că erau extrem de rare și scumpe, întrucât trebuiau copiate manual. Arta era considerată ceea ce s-ar putea numi "evanghelia oamenilor de rând". Era văzută ca un mijloc prin care artistul putea să îi educe pe oamenii care priveau opera sa de artă.

            În epoca medievală, portretele comandate de persoane private nu erau foarte dese. Portretele de copii erau de obicei solicitate de biserică, iar prin urmare , artiștii au început să își adapteze stilul pentru a se potrivi cu gusturile celui mai mare cumpărător al lor. Pruncul Iisus era cel mai frecvent reprezentat, alături de alți câțiva copii biblici. Noul Testament nu a descris în mod clar cum arăta Iisus când era copil. Prin urmare, în perioada medievală, biserica a presupus că Hristos s-a născut ca un om perfect format. Cu alte cuvinte, au considerat că Hristos era un "mini om" care nu s-a schimbat prea mult în ceea ce privește aspectul facial de-a lungul vieții sale. Reprezentarea lui Iisus a fost influențată și de ideea de homunculus - conform unei credințe medievale, homunculus se referea la o ființă umană complet formată care exista înainte de concepție. Această noțiune a fost inițiată de alchimistul Paracelsus, care a folosit acest termen în instrucțiunile sale pentru a crea un copil fără fertilizare sau gestație.

            De-a lungul timpului, acest Isus homuncular, cu aspect de adult, a ajuns să devină un standard, iar artiștii i-au reprezentat pe toți copiii în același mod.

            Inocența copiilor a început să fie admirată în timpul renașterii de către societate, astfel, în mod similar, Biserica a început să cinstească copilăria lui Hristos. Lucrările din acea perioadă nu mai erau exclusiv religioase, familiile înstărite dorindu-și tablouri ce înfățișau dragălășenia copiilor lor în defavoarea copilului homuncular. Lucrările de artă din acea epocă au pus accentul pe virtuțile naturale ale lui Iisus. Teologii și artiștii au început să se concentreze mai puțin pe evlavia Pruncului Iisus și mai mult pe inocența și lipsa de păcat a acestuia.

Text: Miclosi Ioana-Teodora

Grafica: Preda Bianca