Momentul când democrația din India a intrat în comă

            Timp de 21 de luni, între 21 iunie 1975 și 21 martie 1977, India s-a aflat sub o stare de urgență impusă de președintele Fakhruddin Ali Ahmed, la cererea prim-ministrului Indira Gandhi, motivele invocate de ea fiind diversele amenințări interne și externe de care ar fi avut parte India în acea perioadă. Cu toate acestea, cauza reală a impunerii stării de urgență a fost verdictul Înaltei Curți din Allahabad, care i-a dat dreptate politicianului Raj Narain în plângerea îndreptată de acesta împotriva Indirei Gandhi, pe care a acuzat-o de fraude masive la vot în timpul alegerilor din 1971 din circumscripția Raebareli, unde cei doi s-au înfruntat, Înalta Curte interzicându-i Indirei să mai candideze pentru o funcție politică timp de 6 ani.

            Multe dintre acțiunile Congresului Național al Indiei, partidul de guvernământ de la acea vreme, au făcut ca aceste 21 de luni să fie cea mai neagră perioadă din istoria Indiei independente, cea mai mare democrație a lumii. Datorită acestei stări de urgență, Indira Gandhi a putut să guverneze prin decrete, o metodă întâlnită în principal în regimurile dictatoriale. În primul rând, ziarele au început să fie cenzurate la scurt timp după începerea acestei perioade tulburi, urmând a fi folosite pentru propaganda pro-guvernamentală. În al doilea rând, se remarcă foarte mult acțiunile brutale împotriva opozanților, precum arestarea multora dintre ei, în special lideri comuniști și membri ai RSS, organizație paramilitară hindusă; în plus, mai multe partide politice și organizații sunt scoase în afara legii. Iese în evidență și opoziția puternică a comunității religioase Sikh, din Punjab, împotriva Congresului, despre care afirmă că începe să aibă tendințe fasciste. Mai mult de atât, Sanjay Gandhi, fiul Indirei, coordonează o campanie foarte controversată de sterilizare, în urma căreia milioane de persoane sunt sterilizate.

            Din fericire, această perioadă neagră pentru India s-a încheiat pe 20 martie 1977, zi care a coincis cu sfârșitul alegerilor generale din țara sud-asiatică, care au fost câștigate de Janata Party(Partidul Poporului), o premieră pentru India independentă, fiind prima oară când alt partid în afară de Congres guvernează India. În timpul campaniei, un mesaj-cheie al Partidului Poporului către țară a fost următorul: "Acest scrutin ar putea fi ultima voastră șansă de a alege dintre democrație și dictatură.". Prim-ministrul numit în urma acestui scrutin istoric a fost Morarji Desai, un important lider politic încarcerat pe durata stării de urgență; printre numele importante din guvern se numără: Chaudhary Charan Singh(succesorul lui, premier între 1979 și 1980), Atal Bihari Vajpayee(premier în 1996, respectiv 1998-2004) și Lal Krishna Advani(ultimii 2 sunt fondatorii BJP, partidul aflat la guvernare în India în prezent). În 1980, guvernarea JP se încheie, Congresul revenind la putere cu o majoritare confortabilă, noul prim-ministru fiind, de fapt, vechiul prim-ministru, Indira Gandhi, care a fost asasinată în 1984 de către extremiștii Sikh.

Text: Monceanu Rares

Grafica: Paunoiu Cristian