Pionierii aviației românești

 

            Zborul este unul dintre cele mai arzătoare și îndrăznețe visuri pe care le-a avut omul, acesta devenind, în cele din urmă, realitate. Dorința de a pluti printre nori și de a explora necunoscutul alcătuiesc taina aviației, un domeniu în care a excelat, printre alte țări, și România. Cei trei mari aviatori români sunt Traian Vuia, Henri Coandă și Aurel Vlaicu. Acești pionieri ai zborului au arătat că nimic nu este imposibil, în ciuda condițiilor aprige în care au lucrat pentru îndeplinirea acestui vis ambițios. 

            Puțini știu faptul că Traian Vuia a abandonat, din lipsa mijloacelor financiare, cursurile școlii politehnice, iar că proiectul său de aeroplan a fost respins de Academia de Științe din Franța, pe motivul că “nu este decât un vis”. Cu toate acestea, în martie 1906, Traian Vuia reușește să zboare pe o distanță de 12 metri, la o înălțime de 1 metru, cu avionul său poreclit “Liliacul”. Astfel, Vuia devine primul om care zboară cu un aparat echipat cu sisteme proprii de decolare, propulsie și aterizare, iar despre fapta să măreață se scrie într-o mulțime de ziare din întreagă lume.

            Henri Coandă a fost, la fel ca Traian Vuia, pasionat încă de mic de taina zborului și de studiul fizicii, însă a fost forțat de tatăl său să urmeze o carieră militară. Totuși, i-a fost permis să părăsească armata după ani întregi de activitate și s-a înscris la o școală de aeronautică și construcții din Paris. Coandă este în prezent renumit pentru faptul că a construit și a zburat cu primul avion cu reacție din lume în anul 1910. Aparatul unic atrăgea privirile tuturor inginerilor aeronautici, nefiind dotat cu o elice. Henri Coandă a povestit cum aeronava s-a înălțat fără ca măcar să o simtă, cu o viteză nemaivăzută și cum a avut noroc că a scăpat cu viață în urma zborului, observând cu ochii lui flăcările ce ieșeau din motorul cu reacție.

            Tot în 1910, mai exact în luna iunie, a avut loc primul zbor al unui avion “național”, construit de un român pe pământul României. Aviatorul care a realizat acest lucru este Aurel Vlaicu. Și el dispunea de posibilități materiale modeste, dar și-a urmat visul de a crea propriul aparat de zbor. În 1907 a obținut diplomă de inginer și a început să lucreze la primul său aeroplan, care a zburat pe o distanță de aproximativ 50 de metri, la o înălțime de 3-4 metri. Prin această realizare aeronautică, România a devenit a treia ţară din lume, după Statele Unite ale Americii şi Franţa, pe teritoriul căreia s-a zburat cu un aparat original, inventat, construit şi pilotat de un fiu al ţării respective.

            În concluzie, cei trei pionieri ai aviației românești au intrat în istorie pentru ambiția lor și pentru pasiunea nemaipomenită față de aviație. Ei se numără printre aviatorii care și-au riscat viețile și și-au dedicat ani întregi de studiu pentru realizarea imposibilului. 60 de ani mai târziu după zborurile lor, omul a ajuns pe Lună. Un secol mai târziu, călătoria cu avionul reprezintă cea mai sigură metodă de deplasare. Așadar, putem spune cu certitudine că realizările lor sunt printre cele mai importante din istoria omenirii.

Text; David Polojan
Grafica: Preda Bianca