Premiere după premiere! Sarmiza Bilcescu prima femeie avocat din Europa

 Fiica șefului Controlului Finanțelor, născută la 27 aprilie 1867, Sarmiza Bilcescu a fost prima româncă avocat, prima femeie din Europa care a obţinut licenţa în Drept la Universitatea din Paris (1887) şi prima femeie din lume Doctor în Drept, la Universitatea din Sorbona, cu teza De la condition légale de la mère ("Condiția juridică a mamei") în dreptul român și francez, 1890.

 „Fără femei!… Ştiinţa se face între bărbaţi!”, a afirmat Paul Sonday, profesor la Sorbona, la apariţia Sarmizei Bilcescu în amfiteatrul universităţii. „Primirea din partea profesorilor a fost glacială, iar primirea din partea studenţilor a fost făcută cu foarte mult respect”, își amintea Sarmiza Bilcescu despre momentul primirii de la Paris.

  În anul 1884, la 17 ani, Sarmiza Bilcescu este admisă la importanta Facultate de Drept din Paris, de la Universitatea din Sorbona, însă, din cauza faptului că este femeie, este ultima acceptată. Profesorii facultății ezită asupra admiterii sale, iar după ce s-a decis acceptarea sa, continuă să se confrunte cu prejudecățile vremii. Astfel, se simte extrem de insultată si neîndreptățită, atunci când la intrarea în facultate, portarul nu-i permite să intre în holul facultății. Jignită, românca trimite o plângere către profesori, invocând faptul că un astfel de comportament intră în contradicţie cu motto-ul înscris pe uşa de la intrarea în universitate:„Liberté, égalité, fraternité“.

   După ce Sarmiza Bilcescu a încheiat un an de studiu în cadrul Universității din Sorbona, profesorul său de Drept Civil, Colmet De Santerre se adresează studenților prin a le mulțumi că au primit-o printre ei pe studenta româncă precum „o soră“, Sarmiza care a dat dovadă de un comportament exemplar. Ea nu este doar prima femeie din lume acceptată la o facultate de drept, ci si prima femeie din lume care se descurcă exemplar, fapt ce îi permite să își finalizeze studiile în domeniu.

   Revine în ţară şi este primită în Baroul Ilfov. Consiliul avocaţilor, condus de Take Ionescu, fusese pus în faţa unei situaţii cu totul speciale. Pentru a primi o femeie, Consiliul trebuia, pe lângă distrugerea unei cutume sociale dominante în epocă, să reformuleze un întreg edificiu legislativ care nu acorda nicio şansă unei viitoare femei avocat. În motivarea deciziei de la momentul respectiv, avocaţii bucureşteni înlăturau vechile legi, considerându-le „căzute în desuetudine”, restrângându-se la interpretarea legilor burgheze, introduse după 1866.

  Cum niciun text de lege nu condiţiona apartenenţa la sexul masculin, avocaţii concluzionau, la finalul dezbaterilor: „Nu este cu putinţă de a împiedica petiţionara de a fi înscrisă ca avocat”. Decizia stârneşte reacţii de entuziasm în întreaga Europă, însoţite de articole ample în presa vremii şi scrisori elogioase de la înalţi oficiali. Astfel, decanul Facultăţii de Drept din Bruxelles, Louis Frank, trimitea o epistolă Consiliului Avocaţilor, precizând că „România are onoarea de a fi introdus pentru prima dată o mare inovaţie în existenţa baroului”. 

  La șase ani după admiterea în barou se retrage din avocatură și se căsătorește cu inginerul Constantin Alimănișteanu. Chiar dacă este retrasă din avocatura, ea începe să se implice în îmbunătățirea vieții femeilor, motiv pentru care este una dintre fondatoarele Societății Domnișoarelor Române, care avea ca scop creșterea numărului de femei educate din țară.

   Aprecierea de care s-a bucurat Sarmiza Bilcescu a fost foarte mare, printre cei care o prețuiau aflându-se Prințesa Maria. Între cele două se va forma o frumoasă prietenie, fiind bune prietene până când prima femeie avocat se stinge din viață.

  Întemeiază în anul 1913 Consiliul Superior al Industriei casnice, cu scopul de a reînvia importanța și frumusețea din mediul rural. Anual își petrecea două luni la Cascioarele și era extrem de iubită de țărani, datorită faptului că se implica foarte mult în viața lor și îi ajuta. Printre activitățile în care s-a implicat, Sarmiza Bilcescu muncește la înființarea de cămine și de cantine pentru studenți, în special pentru studenții de la Drept și se ocupă de sprijnirea copiilor la școală.

  Următoarea femeie care a cerut dreptul de a intra într-un barou din România (întâmplător acelaşi, din Ilfov) a fost Elena Popovici, în 1901. Cererea ei a fost respinsă.

Text: Livia Almășan

Grafica: Paunoiu Cristian