Insula Ellis - Simbol al speranței

  La umbra Statuii Libertății, insula Ellis constituie un punct cheie în istoria Statelor Unite ale Americii, o emblemă a libertății și a egalității. Deschis în anul 1892 portul pentru controlul imigrației a însemnat punctul de intrare pe teritoriul Statelor Unite pentru peste 12 milioane de oameni. În prezent se estimează că descendenții celor care au trecut prin porțile insulei Ellis reprezintă aproape 40% din populația SUA.

   Înainte de a deveni un punct cheie pentru oamenii care doreau sa imigreze spre “țara tuturor posibilităților”, insula Ellis a fost cunoscută drept un loc unde infractorii își găseau sfârșitul. Astfel că, aproape tot secolul al XIX-lea, insula s-a numit “ Insula Spânzurătorii” căci aici au fost condamnați la spânzurătoare pirați, criminali și marinari răzvrătiți. Aceasta a fost redenumită ulterior după ultimul proprietar și anume Samuel Ellis.

    De Anul Nou în 1892 primii sosiți pe insulă au fost cei 124 de pasageri ai vaporului Nevada care au ajuns din Europa în SUA. Prima care a pășit pe pământul insulei a fost Annie Moore, o adolescentă din Irlanda împreună cu cei doi frați ai ei. Comisarul insulei a premiat-o pe adolescentă cu o monedă de aur de 10 dolari pentru a marca evenimentul, iar astăzi o statuie a lui Moore și a fraților ei este expusă în cadrul Muzeului Imigrației de pe insula Ellis.

    Odată debarcați pe insulă, imigranții erau inspectați pentru a putea trece în noua țară. Pentru a trece de prima parte a inspecției aceștia nu trebuiau să aibă antecedente criminale sau boli cronice. A doua parte a inspecției consta într-o evaluare medicală și prezența actelor pentru a le fi însemnată trecerea. Tocmai prin aceste evidențe putem observa astăzi diversitatea etnică a imigranților, printre ei aflându-se de la ciobani români până la germani și norvegieni, toți fiind îmbrăcați în haine tradiționale.

    La începutul anilor 1920 când o serie de legi a stabilit limite pentru numărul de nou-sosiți în Statele Unite rolul Insulei Ellis ca poartă pentru imigranți a început să se diminueze. Până în anul 1925, s-a schimbat procesul inspecției de la porturile americane, insula Ellis îndeplinind, în principal, rolul de centru de detenție și punct de deportare pentru imigranții nedoriți. De asemenea, aceasta a fost folosită și ca centru de detenție pentru comuniști în timpul Războiului Rece. Din cauza reputației pătate a insulei, aceasta a fost închisă definitiv în noiembrie 1954.

    Ulterior, insula s-a deschis pentru public în anul 1976, iar planurile pentru un muzeu istoric s-au realizat în anii 1980. Insula restaurată a fost deschisă publicului în luna septembrie 1990, iar în ziua de azi primește în jur de 3 milioane de vizitatori în fiecare an.    

Text: Cîrlogea Ana-Maria

Grafica: Bechi Yasmine