Răscoala de la Bobâlna (1437-1438)

 

    Răscoala de la Bobâlna reprezintă cea mai semnificativă răscoală din Regatul Ungariei,înainte de celebrul Război țărănesc condus de către Gheorghe Doja.

    Cauza principală a declanșării acestei răscoale extraordinare a fost decizia episcopului catolic al Transilvaniei,Gheroghe Lépes,de a cere plata zeciuielii (darea anuală),într-o singură tranșă,cu toate că nu se mai plătise din anul 1434.O altă nemulțumire a țăranilor români era scoaterea acestora de sub autoritatea comiților regali și plasarea acestora sub controlul moșierilor.Izbucnirea a avut loc în nordul Transilvaniei,la 31 martie 1437,și s-a extins rapid în comitatele Sătmar și Szabolcs.Pe dealul Bobâlna s-a adunat oastea de țărani ce au amplasat aici o tabără.Revendicările acestora erau,spre exemplu,înființarea și recunoașterea unei stări proprii care să poarte numele ,,Universitas Hungarorum et Valachorum’’ (Starea ungurilor și a românilor) și alte cereri de ameliorare a situației precare a românilor transilvăneni și nu numai.Inițial cererile răsculaților au fost în mare parte acceptate,prin pactul de la Cluj Mănăștur.Cu toate acestea,după moartea regelui Ungariei,Sigismund de Luxemburg, răsculații au fost suprimați,conducătorii mișcării fiind executați la Turda.O consecință dramatică a acestor evenimente a fost retragerea privilegiilor de oraș ale Clujului,ai cărui locuitori s-au alăturat revoltei.

    Astfel, a fost reînoită alianța de la Căpâlna (formată din nobilimea transilvăneană,sași,gărzile secuiești și fruntașii clerului),efectul fiind,din păcate,dispariția dreptului strămoșesc românesc ce a suferit enorm,chiar pierdut pentru o perioadă lungă de timp...

Text: Vereș Andrei

Grafica: Cioaca Miruna