Simonetta Vesspucci, muza tuturor pictorilor florentini

Dacă numele de Simonetta Vesspuci nu îți sună cunoscut, lasă-mă să încerc din nou: Venus, din tabloul piciorului renascentist Sandro Botticelli sau, mai exact, aproape fiecare figură feminină care a apărut în portretele epocii de aur a Florenței.

Simonetta Vesspuci, numită și "la bella Simonetta", a fost o femeie nobilă, născută la Genova, care a impus standardul de frumusețe în Florența renascentistă. Aceasta a stat la baza multor picturi celebre și a fost considerată cea mai frumoasă femeie din vremea ei.

Simonetta s-a căsătorit la doar șaisprezece ani cu Marco Vesspuci, verișorul exploratorului Amerigo Vesspuci, și a fost rapid introdusă în cele mai selecte cercuri ale Florenței. Familia Vesspuci avea legături puternice cu familia De Medici, lucru care i-a asigurat o oarecare influență. 

Toți bărbații care au avut șansa de a o cunoaște au căzut rapid de acord asupra faptului că Simonetta era, în fond, cea mai frumoasă femeie pe care o văzuseră și idealul frumuseții feminine. 

Unul dintre aceștia a fost chiar Sandro Botticelli, care s-a îndrăgostit nebunește de tânără în timp ce aceasta ar fi pozat pentru diferite portrete. Chiar dacă era o femeie căsătorită și nu au existat vreodată dovezi în acest sens, au existat multe zvonuri cu privire la relația ei cu Botticelli. La fel s-a zvonit despre relația ei cu pictorul Piero di  Cosmi, in a cărui opere apărea frecvent, dar și despre o potențială relație cu Giuliano de Medici sau chiar cu fratele său, Lorenzo.

Aceasta a stârnit diverse controverse care, daca nu ar fi avut suportul neîncetat al soțului ei, ar fi alungat-o din oraș, căci, cu toate că era privită cu ochi buni de către bărbați, femeile influente din Florența și în special din familia De Medici erau reticente cu privire la Simonetta și nu pierdeau nicio ocazie de a încerca să o degradeze în mod public pe tânăra. Acestea nu au acceptat-o niciodată în cercurile lor, izolând-o, cu toate că Simonetta ar fi fost o persoană blândă, cu un caracter simpatic și cald.

A murit brusc în 1476 de tuberculoză, lăsând în urmă artiști îndurerați, care s-au grăbit să îi aducă omagii prin orice fel posibil. În următorii zece ani, au fost publicate zeci de poezii și scrieri care îi subliniau frumusețea și alte zeci de tablouri, inspirate de idealul de frumusețe pe care l-a lăsat în urmă.

Text: Artene Ilinca

Grafica: Nistor Ana