Vezuviu

 

În dimineața zilei de 24 august, anul 79 d.Hr, cetățenii înfloritorului oraș Pompei se ocupau de activitățile gospodărești de zi cu zi, iar piața orașului era mai plină ca niciodată, însă ceva neobișnuit se întampla în ultima vreme…cutremurele frecvente deveneau din ce în ce mai mari în magnitudine. Obișnuiți, locuitorii orașului nu au acordat mare importanță acestui fapt și și-au continuat activitățile zilnice, totuși istoria ne arată că frumosul oraș Pompei avea să fie îngropat în cenușă și piroclastite în mai puțin de 18 ore, acesta fiind uitat și redescoperit de către cercetători de abia în anul 1748.

Vulcanul Vezuviu a erupt la prânz, cutremurând pământul și aruncând în aer tone de cenușă care odată cu sosirea amiezii, au blocat lumina solară, lăsând orașul în deplin întuneric. Locuitorii panicați aveau trei  modalități de scăpare: să iasă din oraș și să plece spre sud, să navigheze pe mare sau să se ascundă în case în speranța că structura clădirii îi va proteja. Probabil că cea mai eficientă metodă ar fi fost navigatul pe mare, dar din cauza cutremurului masiv produs în momentul erupției vulcanului ,valuri imense s-au format de-a lungul coastei, facând inaccesibilă andocarea navelor în porturi, astfel, locuitorii rămânând blocați în orașul distrugerii.

Cei care au decis să rămână în case sau clădiri au avut cel mai mult de suferit întrucât, din pricina stratului gros de cenușă ce a acoperit tot orașul, structurile clădirilor au cedat, oamenii fiind astfel îngropați sub moloz. Alți oameni însă, au fost în situații și mai tragice, clădirile ce trebuiau să îi ferească au fost spulberate de către bolovanii gigantici și fierbinți aruncați de către vulcan.

Singurii care au avut o șansă de scăpare au fost cei care au decis să plece spre sud, în afara razei de acțiune a Vezuviului, dar drumul nu a fost unul ușor, oamenii fiind nevoiți să călătorească prin aerul încins, ferindu-se de pietrele ce cădeau din cer și încercând să își croiască o cale printre ceilalți oameni panicați.

‎În jurul miezului nopții, primul dintre cele patru valuri de nori fierbinți de cenușă, rocă și gaz toxic s-a repezit în josul vulcanului. Călătorind spre Pompei cu  aproximativ 300 de kilometri pe oră, valul a ars totul în calea sa. În jurul orei 7 dimineata la aproape 18 ore de la erupția inițială, orașul a fost complet acoperit de un amestec mortal de cenușă și rocă.‎

În ziua de azi, orașul poate fi vizitat, iar straturile de cenușă au ajutat de fapt la conservarea clădirilor, a operelor de artă și chiar și a formelor de corpuri. Formele au fost umplute, iar statuile celor blocați în Pompei au fost expuse în Muzeul de Arheologie din Napoli. Prin aceasta catastrofă, totuși, cercetătorii au  făcut descoperiri majore de artefacte ce ilustrează modul de viață al romanilor și ne arată îndeaproape obiceiurile și tradițiile unei civilizații.

 

Text: Cîrlogea Ana -Maria 

Grafica; Bechi Yasmine