Moirae ~Ursitoarele, soarta și firul vieții~

Despre Soartă

    De-a lungul timpului, oamenii au atribuit diferite înțelesuri destinului uman. Într-o continuă încercare de înțelegere a existenței umane, civilizațiile, în momente ale dezvoltării lor variate, au adăugat noi simboluri și motive ideii de viață umană, fascinante în puterea lor de reflecție asupra timpurilor și valorilor. 

    Concepția predominantă în lumea Greciei Antice era aceea conform căreia soarta era cu neputință de schimbat sau evadat. Omul stătea în căușul palmelor destinului predeterminat. Destinul implacabil era astfel stăpânul suprem asupra vieții omenești, ce nu ezita a asmuții asupra lor cele mai crude suferințe.

Ursitoarele

    Potrivit mitologiei grecești, Soarta era întruchipată sub forma de Moirae, cele trei ursitoare. Ursitoarele erau cele ce făureau întreaga traiectorie a vieții, de la momentul nașterii până la momentul morții.

    Conform mai multor mituri, fiice ori ale lui Zeus și ale Zeiței Nyx, ori ale lui Zeus și ale titanului Themis, întruchipată ca fiind legată la ochi, cu o sabie într-o mână și cu o balanță în cealaltă, aceste ursitoare sunt întotdeauna drepte în făurirea vieții unui om, neputând vreodată schimba firul destinului după făurirea lui. Ursitoarele sunt deseori reprezentate ori sub forma unor femei înfiorător de bătrâne și de urâte, ori sub forma unor fete extraordinar de tinere. Ipostazele în care se regăseau dădeau de înțeles înfiorătoarea lor natura; reci, pedepsitoare, lipsite de slăbiciune sau milă. Platon prezenta ursitoarele ca fiind cele ce prevestesc ceea ce a fost, ceea ce este și ceea ce va fi. În ,, Republica”, ele apar drept fiicele Necesității. Conform legendelor, Clotho era cea care torcea firul vieții, ea determinând momentul nașterii unei persoane, apoi  Lachesis îl torcea în continuare cu tot ceea ce avea să întâlnească  pe parcursul vieții, iar în cele din urmă, prevestitoarea morții, Atropos curma firul existenței. 

    Astfel, înfățișate în jurul fuiorului, Atropos este deseori pictată având în mână o foarfecă cu care taie firul. În alte interpretări, ea este reprezentată drept cea care alege și determină zodia celui ce urmează a se naște.

 

(Sculptură de pe un sarcofag ce prezinta ciclul vieții, cu cele trei ursitoare țesând destinul, înconjurate de zei, de oamenii modelați de Zeus și de diferite motive, precum motivul șarpelui.)

Interpretările ursitoarelor în cultura noastră

    În multe din culturile slavice, motivul celor trei ursitoare a fost preluat din mitologia greacă și adaptat acestor noi spații. În ziua de astăzi, le putem regăsi în diferite legende din popor, stând la baza multor tradiții și crezuri vechi.

    În cultura română, cele trei ursitoare joacă rolul de înlocuitor al mamei, ce are grijă de copil, putând fi doar auzite, ci nu văzute în acest timp. După anumite credințe, cele trei se numesc: Torcătoarea, Soarta și Moartea.

    Romulus Vulcănescu, în lucrarea „Mitologie Română” spune că: ,,Imaginea trinitară a Sorții în mitologia română, ca și imaginea probabil trinitară a zeiței Bendis la traci, și sigur trinitară a zeiței Hecate la romani si Artemis la greci, simbolizează același substrat mitic indo-european al răscrucii destinului uman, de cumpănă și alegere.”

    La fel ca în mitologia greacă, cele trei torc firul vieții copilului, fiind apoi curmat cu o seceră, acestea toate petrecându-se în primele trei nopți de viață ale copilului. Nașa are rolul de a pregăti o masă plină de mâncare, flori și vin în cea de-a treia noapte, ursitoarele urmând a apărea la poarta casei pentru a prezice destinul copilului. Mama se zice că urmează a visa cele prezise de ursitoare în acea noapte. 

Text: Bogza Ilinca

Grafician: Ciobanu Mara