Caravaggio, singurul mare artist care a comis o crimă

  

   Michelangelo Merisi da Caravaggio a fost un pictor italian, născut la Milano în 1571. Acesta a revoluționat pictura, punând temeliile barocului și ale tehnicii de contrast între lumină și întuneric.

  Născut cu o personalitate cel puțin interesantă, Caravaggio a fost însoțit toată viața de moarte și de urmările acestia. Pe când avea doar șase ani, ciuma i-a omorât tatăl, unchiul și bunicul în aceeași zi, lăsându-l, din puful în care fusese crescut, în sărăcie și nefericire. Nu și-a revenit niciodată de pe urma rușinii care a însoțit sărăcia, urmând să facă tot posibilul pentru a atrage atenția asupra lui și asupra modului său de viață opulent, fapt ce i-a adus diferiți dușmani de-a lungul timpului.

   A pictat, desenat și schițat încă de mic cu fiecare ocazie pe care o prindea, dar abia în 1588 începe să acorde serios picturii, în timp ce lucra ca servitor al unei familii nobile. Talentul i-a fost observat de către cardinalul del Monte, care i-a apreciat tabloul "Trișorii" și l-a angajat pentru a picta tablouri pentru instituții religioase, unde și-a descoperit menirea pentru stilul caracterizat prin opoziția lumina-intuneric. Talentul său a fost apreciat de către persoanele influente din Roma și, in scurt timp, era unul dintre cei mai populari, adorați și bine plătiți pictori italieni. Cu toate că bătăile, furtul și alte ilegalități i-au fost întotdeauna trecute cu vederea, lucrurile au degenerat când a ucis o persoana, pe Ranuccio Tommasoni, cu care mai avusese tensiuni în trecut.

   A fost judecat rapid și nimeni nu a încercat să intervină în sentința pe care a primit-o: pedeapsa cu moartea, mai exact spânzurătoarea. Caravaggio a părăsit Roma și și-a trăit următorii ani pe fugă, locuind temporar în Napoli (unde a fost primit ca o celebritate, nu un fugar), Malta (unde a încercat să se alăture unui ordin cavaleresc, dar a eșuat în urma unei alte altercații cu un bărbat indulgent) și Sicilia. Cererea picturilor sale era una uriașă, ceea ce i-a permis să se întrețină din artă pe tot parcursul anilor petrecuti în afara Romei.

   În 1610, la vârsta de 38 de ani, se zvonea că Roma îl va grația. Astfel, a pornit pe mare către casă, dar s-a îmbolnăvit grav pe drum și, la data de 18 iulie, a murit de febră, singur, fără să afle vreodată cu certitudine faptul că Roma îl iertase în întregime.

Text: Artene Ilinca

Grafician: Bogza Ilinca