Balurile românești de altădată

 

În Bucureștiul de altădată, balurile erau cele mai importante forme de distracție. Se ţineau la casele marilor boieri, fie chiar la Teatrul Naţional, iar invitaţii erau dintre burghezi sau chiar dintre personalităţile vremii. Baluri de sezon, baluri cu spectacol teatral, baluri cu muzică, baluri mascate, unele erau mai liberale, altele, se țineau după obicei clasic.

„Balurile bucureştene erau împărţite după nivelurile de importanţă. De exemplu, după Postul Paştelui, primul bal se ţinea în casa familiei Şuţu, era primul bal al sezonului. Ei erau mai liberali spre deosebire de alte familii boiereşti, acceptau şi persoane politice, artistice, nu neapărat de viţă nobilă. Nimic nu era întâmplător, se trimiteau invitaţii din timp. Ulterior a apărut acel Almanach de High Life, scos de cronicarul monden Claymoor, pe numele real Mişu Văcărescu. Publicist la ziarul «L'Independance roumaine», Claymoor era cel care publica cronica acestor evenimente, descria vestimentaţia doamnelor, atmosfera de la bal, muzica. În acel almanah apărea o listă a păturii mondene, cu adresele lor, cu ziua în care primesc invitaţi şi aşa mai departe”, povesteşte istoricul bucureştean Cezara Mucenic.

Scriitoarea Jane Emily Gerard, cea care l-a inspirat pe Bram Stoker pentru scrierea celebrului roman „Dracula“, a publicat în 1888 lucrarea „Ţara de dincolo de pădure: fapte, cifre şi fantezii din Transilvania”. Pe lângă expunerea superstiţiilor şi a tradițiilor ardelene de atunci, cartea are un capitol dedicat Carnavalului de la Cluj. Scriitoarea povesteşte despre patru zile de carnaval petrecute în Cluj la sfârşitul secolul al XIX-lea. „Carnavalul de duminică a adunat întreaga înaltă societatea în saloanele comandantului militar, baronul Y (numele au fost anonimizate de autoare-nr), a cărui Oaspete am fost atunci. Au fost treizeci - treizeci şi şase de cupluri de dansatori şi primul lucru pe care l-ar remarca orice străin la intrarea în sala de bal a fost că nu am văzut nici o singură figură inexpresivă. Aproape toate fetele tinere tinere erau frumoase, unele dintre ele remarcabil de frumoase; Frumuseţi întunecate cu o băgăţie de păr negru împletit, ochi expresivi, ten strălucitor, cu mâini mici şi cu picioare armonioase“, povesteşte Jane Emily Gerard.

Divertismentul în prima jumătate a secolului al XIX-lea din Craiova, era mai mult privat decât public, iar balurile şi concertele erau găzduite doar de casele boiereşti. Craiova avea atunci faima unui oraş boieresc. Oamenii susţin că balul dădea tonul noilor tendinţe. Lumea trebuia să ştie mai mult de 20 de tipuri de dansuri ca să nu se facă de râs, iar domnişoarele apăreau tot timpul la un astfel de eveniment cu o ţinută nouă.

''Balurile şi petrecerile erau considerate o adevărată instituţie de socializare şi de etalare a ţinutelor scumpe. Foarte populare în Craiova au fost balurile mascate. Casele boiereşti au fost locul de întâlnire pentru înalta societate.Gazda se pregătea cu o lună înainte scoţând argintăria, tacâmurile de argint, porţelanurile. Erau petreceri unde invitaţi de onoare erau ambasadori sau intelectuali, însă acest gen de distracţii nu aveau loc în spaţiul public. Erau foarte clar circumscrise unui spaţiu în funcţie de statutul social.'', notează istrocul Toma Rădulescu.

Așa arătau majoritatea balurilor românești. Un bal era pregătit cu mare grijă, cu aproape 30 de zile înainte. Aşezarea şi întinderea meselor erau atent gândite și proporționate de slujitori, îndrumaţi de boieri. Importanţa petrecerilor era dată de rangul familiei gazdă şi de dispoziţia invitaţilor. Dansul, dialogurile lungi şi ţinutele sofisticate erau, desigur, indispensabile.

Text: Andreea Stănescu

Grafica: Bechi Yasmine