Troia, o cetate dincolo de ficțiune

Începând cu perioada Renaşterii, operele antichităţii au început îi fascineze din nou pe intelectualii europeni. Dintre acestea, impresionantele epopei Iliada şi Odiseea, de 16.000, respectiv 12.000 versuri, atribuite de tradiţie poetului grec Homer, au reprezentat în mod clar obiectul unei atenţii extraordinare atat din partea savanţilor cât și a oamenilor de rând. 

Cunoscute că fiind unele dintre cele mai timpurii opere literare produse de civilizaţia greacă, se cunoaște despre aceasta că ar fi stat la baza educaţiei tinerilor eleni şi romani pentru aproape un mileniu. Totodată, valoarea lor artistică incontestabilă pusă în legătură cu vechimea lor, despre care se cunoaște că provin din jurul anului 800i.Hr le recomanda drept unele dintre cele mai importante scrieri din istorie.

Cu toate acestea, din punct de vedere istoric, pentru multă vreme subiectul Iliadei a fost considerat doar produsul imaginaţiei lui Homer.  Pur şi simplu, în afara epopeii, pentru aproape 3000 de ani, nu exista nicio altă dovadă cu privire la existenta unei vechi cetăți numite Troia, pe care care nişte conducători de polisuri din Grecia, precum Agamemnon și Ahile, să o atace și distrugă.

Doar perseverenţa omului de afaceri german Heinrich Schliemann, fascinat de aceasta operă literară, a făcut ca, în cele din urmă, locurile şi luptătorii amintiţi de Homer să capete şi o consistenţă reală.

În consecinţă, între 1871 şi 1874, Schliemann a efectuat pentru prima dată săpături la Hissarlik, pe o colină aflată la doar câţiva kilometri de strâmtoarea Dardanele, anticul Hellespont, ce separă Marea Mediterană de Marea Marmara. Aici, arheologul german a descoperit nu mai puţin de nouă aşezări ale căror ruine se suprapuseseră în timp. În cele din urmă, aşezarea care compunea straturile VI şi VII a fost identificată drept Troia epopeilor homerice. 

Apoi, în 1876, Schliemann a început săpăturile la Mykenai, în Grecia, unde a descoperit nişte morminte impresionante, în al căror inventar se găsea, printre altele, şi celebra „mască de aur a lui Agamemnon”. Arheologul german se putea felicita că îi identificase atât pe asediaţii, cât şi pe atacatorii din Iliada. Cadrul în care se desfăşura epopeea nu mai era comsiderata doar o plăsmuire a unui poet.

Până la descoperirile epocale făcute de Heinrich Schliemann la Hissarlik, Turcia, şi Mykenai, Grecia, între 1871 şi 1890, Troia şi cucerirea ei de către aheii conduşi de Agamemnon şi Ahile fuseseră considerate invenţii poetice lui Homer. Chiar şi după 1890, savanţii au disputat identificarea colinei de la Hissarlik cu Troia epopeilor homerice sau au susţinut caracterul nesemnificativ al aşezării de lângă strâmtoarea Dardanele. Recentele săpături arheologice, precum şi aprofundarea studiilor arhivelor hittite pun vechea aşezare într-o cu totul altă lumină:capitala unui regat comercial înfloritor, aflat în mijlocul rivalităţii dintre două mari puteri ale vremii, imperiul hittit şi lumea miceniană.

Text: Ghiondea Ana Maria

Grafica: Paunoiu Cristian